Securing a debt via interdict: ex officio declination of private-order territorial competence barred under NCPC Arts. 107, 130(3), and 131

Conflict negativ de competenţă. Invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor

Index alfabetic: obligaţie de a nu face

conflict negativ de competenţă

competenţă teritorială

NCPC, art. 107, art. 130 alin. (3), art. 131

Potrivit art. 130 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) NCPC, instanţa trebuie să constate că este competentă, neputând-o invoca din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2224 din 12 iunie 2014

Prin acţiunea înregistrată sub nr. xx85/288/2013 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Secţia civilă, reclamantul C.B. a chemat în judecată pe pârâţii M.M.E. şi M.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună instituirea interdicţiei de a înstrăina sau greva cu orice sarcină imobilul apartament cu numărul 28, situat în Bucureşti, str. P. nr. 62, precum şi asupra oricărui imobil deţinut în proprietate de către pârâţi, până la achitarea împrumutului în sumă de 117.000 Euro.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 13.02.2013 între părţi s-a încheiat un contract de împrumut cu titlu gratuit, pârâţii asumându-şi prin contract obligaţia fermă de a restitui suma împrumutată până la data de 02.04.2013.

Reclamantul a mai arătat că, deşi creanţa în valoare de 117.000 Euro nu a ajuns la scadenţă, solicită instituirea asupra imobilului proprietatea pârâţilor a interdicţiei de înstrăinare, ca o măsură de siguranţă că suma împrumutată va fi restituită şi că pârâţii nu vor încerca să îşi înstrăineze bunurile imobile tocmai pentru a se sustrage de la obligaţia pe care şi-au asumat-o şi de a evita o eventuală urmărire silită asupra bunurilor.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4066 din 19 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reţinând că în raport de dispoziţiile art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel şi având în vedere că pârâţii îşi au domiciliul în Bucureşti, în circumscripţia căreia se află situat de altfel şi imobilul.

Prin sentinţa civilă nr. 2401 din 18 martie 2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinând că Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu putea să ridice din oficiu în cauză excepţia necompetenţei sale teritoriale întrucât în cauză competenţa este de ordine privată şi nu de ordine publică.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din NCPC, a pronunţat regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl constituie instituirea interdicţiei de a înstrăina sau greva cu orice sarcină imobilul apartament cu numărul 28, situat în Bucureşti, str. P. nr. 62, precum şi asupra oricărui imobil deţinut în proprietate de către pârâţi, până la achitarea împrumutului în sumă de 117.000 Euro.

Se constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost învestită cu judecarea unei acţiuni civile al cărei obiect îl constituie obligaţia de a nu face, deci cu o acţiune personală.

Art. 107 din NCPC arată că în cazul acţiunilor personale competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâţii, astfel că în cauză suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Art. 130 alin. (3) din NCPC prevede că "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", situaţie în care această excepţie nu putea să fie invocată de instanţă.

Se reţine că, în speţă, dispoziţiile art. 131 din NCPC trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâţii nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Râmnicu Vâlcea trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

În raport de considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată obligaţia de a nu face, Înalta Curte a apreciat că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din NCPC, astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

În atare situaţie, faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) din NCPC, Înalta Curte a stabilit că în litigiul promovat de reclamantul C.B. împotriva pârâţilor M.M.E. şi M.L., competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.