Voluntary manslaughter: rejection of legitimate defense plea due to absence of immediate unjust attack and defendant's physical superiority
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the defendant's criminal appeal, upholding the lower court's conviction for voluntary manslaughter (art. 183 Penal Code) and a prison sentence of four years and eight months, while crediting pre-trial detention and imposing judicial costs. The case arose from an incident where the defendant, who was physically superior in age and strength, struck a 60-year-old victim in the face after the victim grabbed the defendant's clothes and issued verbal threats during a heated argument involving alcohol; the victim died the following day. The central legal issue was the validity of the defendant's plea of legitimate defense (art. 44(2) Penal Code), which the court ruled was not established because the victim's actions constituted neither a direct, immediate, nor unjust attack that posed a grave danger to the defendant's life, especially given the defendant's physical dominance and ability to immobilize the victim without causing fatal injury.
Legislator headnote
AI generatedart. 183 C. pen, art. 10 lit. e) C. proc. pen, art. 44 alin. (2) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Voluntary manslaughter: rejection of legitimate defense plea due to absence of immediate unjust attack and defendant's physical superiority: 183 Penal Code) and a prison sentence of four years and eight months, while crediting pre-trial detention and imposing judicial costs. The case arose from an incident where the defendant, who was physically superior in age and strength, struck a 60-year-old victim in the face after the victim grabbed the defendant's clothes and issued verbal threats during a heated argument involving alcohol; the victim died the following day. The central legal issue was the validity of the defendant's plea of legitimate defense (art. 44(2) Penal Code), which the court ruled was not established because the victim's actions constituted neither a direct, immediate, nor unjust attack that posed a grave danger to the defendant's life, especially given the defendant's physical dominance and ability to immobilize the victim without causing fatal injury.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for rejecting the criminal appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 661 din 19 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 27 ianuarie 2002 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Victima N.E. în vârstă de 60 de ani locuia la sora sa, I.C., mama inculpatului I.C.
Inculpatul obișnuia să-și viziteze des mama, respectiv pe fratele său, I.I.
La data de 25 ianuarie 2002 inculpatul s-a dus din nou la mama sa, însă acasă i-a găsit pe N.E. și I.I., împrejurare în care au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, între victimă și inculpat au început să aibă loc discuții contradictorii, cearta degenerând în violențe fizice, inculpatul fiind tras de haine și amenințat cu bătaia.
La rândul său, inculpatul a reacționat violent și a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și palmele în zona feței, determinând dezechilibrarea acesteia și lovirea cu capul de marginea patului, după ce anterior se lovise cu capul de un aragaz. După comiterea agresiunii, victima a fost așezată pe pat și toți cei prezenți s-au culcat; a doua zi, respectiv la 26 ianuarie 2002, N.E. a fost găsit decedat.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de expertiză medico-legală, raportului de expertiză psihiatrică, depozițiilor martorilor I.I., I.C., I.A., A.S. și A.E., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 43/P din 21 februarie 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat reindividualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit textului invocat de inculpat (art. 44 alin. (2) C. pen.) că atacul material, direct, imediat și injust săvârșit de victimă, să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
În speță, nu se poate reține că a existat un pericol grav pentru inculpat, care să implice producerea unui rău ireparabil sau grav de reparat, întrucât incidentul a avut loc în urma unui conflict spontan, pe fondul consumului exagerat de alcool, nici victima și nici inculpatul nu erau înarmați, iar acțiunile victimei nu pot fi încadrate drept atac material, direct, imediat și injust atâta vreme cât victima l-a tras numai de haine pe inculpat și l-a amenințat, iar pe de altă parte, între agresor și victimă era o disproporție vădită de vârstă și forță fizică, ambele în favoarea inculpatului. Datorită superiorității sale fizice inculpatul nu poate pretinde că atunci când a fost tras de haină și amenințat s-a aflat în fața unui atac de natură să-i pună în pericol grav viața și care să justifice reacția violentă, mai ales că avea posibilitatea să o imobilizeze pe victimă și să o împiedice de a continua agresiunea.
În raport de considerentele expuse, motivul invocat de inculpat nu este fondat și drept consecință, recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.C. împotriva deciziei penale nr. 43/P din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 27 ianuarie 2002 la 13 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 iunie 2003