Passive procedural capacity in contractual liability: erroneous joinder of lack-of-capacity exception with merits where plaintiffs' own pleadings established claims against distinct corporate entities

Acţiune în pretenţii. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Unirea excepţiei cu fondul. Conditii de admisibilitate din perspectiva dispozitiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acţiune în pretenţii

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive

- unirea excepţiei cu fondul

C. proc. civ., art. 137 alin. (2), art. 294 alin. (1)

Potrivit art. 137 alin. (2) C. proc. civ., „excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.

Nu se justifică unirea excepţiei cu fondul, dispusă de instanţă din perspectiva art. 137 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care situaţia de fapt a fost clar determinată prin acţiunea reclamantelor, confirmată şi menţinută prin concluziile depuse în combaterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, situaţie de fapt susţinută prin înscrisurile ataşate la acţiune conform căreia contractele pe care se întemeiază pretenţiile solicitate au fost încheiate cu alte persoane, juridice, nu cu pârâţii – persoane fizice.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1630 din 13 mai 2014

Notă : În prezenta decizie au fost avute în vedere dispoziţiile din vechiul Cod de procedură civilă.

1. Prin sentinţa nr. 259 din 8 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinţi a respins excepţiile invocate de pârâţii B.L. şi B.A. cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive şi cu privire la prematuritatea acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL şi i-a obligat pe pârâţi la plata către reclamante a sumei de 5.690.836 lei reprezentând daune, respingând cererea privind plata daunelor morale.

2. Instanţa de fond a reţinut că la data de 8 iunie 2010 între SC T. SRL şi E.A. în persoana pârâtului B.L. s-a redactat un contract de prestări servicii viticole care nu a fost semnat însă de niciuna dintre părţi, dar cum din probele administrate în cauză, respectiv declaraţii de martori, rezultă că în perioada iunie – iulie 2010 pârâţii au efectuat lucrări de întreţinere în podgoria reclamantelor, sens în care sunt şi susţinerile acestora din întâmpinare, a apreciat că între reclamante, pe de o parte, şi pârâţi, pe de altă parte, s-au născut raporturi contractuale aşa încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi a fost respinsă. În ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., aceasta a fost respinsă, instanţa reţinând, conform înscrisurilor de la dosar, că procedura prealabilă a fost îndeplinită.

3. Pe fondul cauzei, faţă de concluziile raportului de expertiză, probă administrată în cauză şi având în vedere că prejudiciul suferit de reclamante cu referire la înfiinţarea plantaţiei viticole în comuna P., jud. Mehedinţi a mai făcut obiectul unui alt dosar în care figurează aceleaşi reclamante, pârâtă fiind MC V.M.D.M.E., faţă de suplimentul la raportul de expertiză care a dedus suprafaţa cultivată de aceeaşi societate de 101,09 ha din suprafaţa totală de 195,42 ha, i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 5.690.836 lei cu titlu de daune materiale, fiind respins capătul de cerere privind obligarea la daune morale ca nemotivat şi nedovedit.

4. Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 46 din 18 iunie 2013 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamante şi a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţi împotriva sentinţei instanţei de fond.

5. În ce priveşte apelul pârâţilor, critica formulată de aceştia constând în nelegalitatea soluţiei sentinţei asupra excepţiilor a fost înlăturată. Instanţa de apel a reţinut că deşi este real că reclamantele s-au adresat către societatea E.A. SRL în vederea încheierii unui contract şi că acesta nu a fost semnat, s-a probat voinţa apelantului-pârât B.L., în calitate de administrator al acestei societăţi, de a încheia contractul în nume propriu în condiţiile în care a recunoscut că s-a întâlnit cu reclamanta pentru negocieri, deşi ar fi putut încheia contractul în numele societăţii.

6. Instanţa de apel, reţinând ca fiind probată convenţia cu pârâţii şi aplicând prevederile art. 46, art. 1191 şi art. 36 C. com., a stabilit că pârâţii au executat contractul, înlăturând susţinerea acestora cu privire la neîntrunirea elementelor contractului şi deci a inexistenţei acestuia, arătând că potrivit art. 40 C. com. contraprestaţia este determinabilă în unele raporturile comerciale. S-a înlăturat ca neîntemeiată şi critica incidenţei art. 7201 C. proc. civ. reţinând corecta apreciere a dovezilor de la dosar de către instanţa de fond. Faptul că s-au emis adrese şi către E.A. al cărui administrator era pârâtul B.L., receptate de pârâţi, face dovada încercării reclamanţilor de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului.

7. S-a apreciat ca neîntemeiată şi excepţia de necompetenţă a instanţelor române în raport de art. 5, 1591 C. proc. civ. cu referire la art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul CE nr. 593/2008 serviciile contractate fiind prestate într-o localitate din raza de competenţă a Tribunalului Mehedinţi.

8. Criticile apelanţilor-pârâţi pe fond au fost de asemenea respinse, arătându-se că indicarea unui singur temei al acţiunii şi acela greşit, art. 43 C. com., nu atrage nulitatea cererii de vreme ce din cuprinsul acesteia se poate stabili temeiul acţiunii, iar din încheierea de şedinţă din 15 iunie 2011 rezultă că instanţa a pus în discuţia părţilor temeiul juridic al acţiunii când reclamantele au precizat că este vorba de o răspundere contractuală. Instanţa de fond nu a analizat relaţia comitent prepus deoarece a reţinut corect că pârâţii au încheiat contractul în nume propriu, iar comitentul E.A. nu a încheiat un astfel de contract. Reţinând ca neîntemeiată şi critica neanalizării elementelor constitutive ale răspunderii contractuale faţă de raportarea sentinţei la constatările din raportul de expertiză, instanţa de apel a respins apelul declarat de pârâţi ca nefondat

9. Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii, aceştia solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate, schimbarea în tot a sentinţei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată şi, respectiv, schimbarea în tot a sentinţei, admiterii cererii de recuzare a expertului G.S. şi anularea expertizei întocmite de acesta. Subsidiar, recurenţii au solicitat casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.

10. Motivele de nelegalitate invocate de recurenţi sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la greşita aplicare a prevederilor art. 36 C. com., art. 304 pct. 8 raportat la asimilarea proiectului de contract cu o ofertă.

11. Cu o amplă dezvoltare a criticilor, recurenţii învederează că nu a existat niciun raport contractual între părţi, fapt care rezultă cu claritate din probele administrate, proiectul de contract fiind adresat explicit societăţii E.A. – angajatorul pârâţilor, că acest proiect nu cuprinde un preţ, în niciun mod permis de lege, determinat sau determinabil, situaţia premisă avută în vedere de părţile menţionate în proiectul de contract fiind verificarea necesarului de utilaje şi personal; că acest proiect nu a fost perfectat şi chiar dacă s-ar admite că reprezintă o propunere/ofertă cu efecte juridice, acest înscris ar putea să genereze un contract doar cu societatea E.A. Precizează recurenţii că atât această societate cât şi ei, pârâţi persoane fizice, sunt străini, terţi, de oricare altă societate invocată de reclamanţi în cererea de chemare în judecată: V.M., M.E. şi MC V. Italia.

12. Deplasarea în România în localitatea viticolă a avut ca scop vizualizarea la faţa locului a plantaţiilor, lucru necesar pentru a putea decide în ce condiţii se poate încheia un contract. Proiectul de contract a fost redactat după prima vizită în România aşa că este exclus ca acesta să vizeze persoane fizice, iar nu societatea.

13. Nu au negociat şi nu au primit nicio plată deoarece relaţia cu reclamantele nu a trecut de faza negocierii, instanţa de apel fiind în confuzie cu privire la existenţa unei contraprestaţii convenită dar neexecutată şi o contraprestaţie (preţul) care nu există, nefiind niciodată convenit şi nici probat în cauză.

14. Lipsa certă a unei oferte este un fapt care exclude probabilitatea naşterii vreunui contract, fiind aplicat greşit art. 36 C. com.

15. Excepţia lipsei calităţii procesuale a fost greşit respinsă de ambele instanţe, pretinsul raport juridic se putea naşte doar cu societatea E.A. SRL, cu care s-a purtat corespondenţa preliminară.

Raportul juridic pretins nu există în cauză, intimatele susţinând că singura bază a acestuia ar fi „verbală”. Recurenţii persoane fizice sunt terţi faţă de societate al cărui patrimoniu este distinct de al lor, sens în care sunt şi prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ., societatea având calitatea de comitent, ei fiind prepuşi în această societate, chiar şi proiectul de contract are în vedere societatea E.A., şi nu persoanele fizice care nu şi-au asumat niciun fel de obligaţii personale.

16. Mai arată recurenţii că au fost acţionaţi în judecată cu rea credinţă deoarece reclamantele au chemat în judecată societatea MC V. Italia în dos. nr. xx6/103/2011, încercând repararea unui pretins prejudiciu şi în acest mod concluzionând că se impunea admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu consecinţa respingerii acţiunii.

17. Recurenţii critică şi respingerea excepţiei prematurităţii în raport de art. 7201 C. proc. civ., deoarece niciun act nu dovedeşte pretinsa invitaţie la conciliere, adresa menţionată pentru expediţie fiind a societăţii, nu a recurenţilor.

Nu sunt respectate nici termenele prevăzute de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., fapt care atrage nulitatea concilierii, normele încălcate fiind imperative şi a căror încălcare le-a produs o vătămare.

18. Cu privire la fondul cauzei, recurenţii critică nelegala reţinere a dispoziţiilor art. 36 C. com. faţă de inexistenţa unei oferte, a unor contraprestaţii şi deci a contractului însuşi în raport de prevederile art. 948 şi 962 C. civ., nefiind convenită şi nici plătită vreo sumă de bani, lipsind cu desăvârşire elementul preţ, iar încercarea instanţei de apel de a construi un raport contractual în lipsa oricăror elemente certe prin indicarea art. 46 C. com. este contrară legii.

19. Mai critică recurenţii omisiunea instanţei de a analiza relaţia comitent prepus, ei având calitatea de prepuşi în baza art. 1000 alin. (3) C. civ. În lipsa unui angajament al lor personal, putea să implice ca parte doar societatea comitentă.

20. În partea finală a recursului recurenţii critică eroarea instanţei constând în omisiunea analizării elementelor constitutive ale răspunderii contractuale în situaţia concretă a speţei, elemente constitutive care nu sunt întrunite în persoana recurenţilor.

21. Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare în termenul legal, înscrisul depus la termenul de judecată cu această titulatură, fiind primit la dosar cu titlul de concluzii scrise.

22. Recursul este fondat pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

23. Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune în pretenţii, constând în repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin efectuarea de către pârâţi a unor lucrări de întreţinere şi asistenţă tehnică viticolă reclamând că aceştia au fost trimişi în calitate de „delegaţi” şi consultanţi tehnici de către V.M., D.M.E., în primăvara anului 2010, după ce în 18 februarie 2010 a încheiat cu aceste societăţi la care adaugă şi pe MC V. Italia un contract având ca obiect vânzarea şi asistenţa tehnică pentru plantarea şi cultivarea viţei de vie, a podgoriei pe care o deţin în comuna P., sat R., judeţul Mehedinţi.

24. Potrivit acţiunii, pârâtul B.L. a fost acceptat de M.E., reprezentantul societăţii V.M., ulterior participând la lucrări şi pârâtul B.A. şi că „cei doi pârâţi/delegaţi s-au dovedit a fi incapabili şi au creat probleme /........../ şi au fost reclamaţi în Italia din partea V.M. şi nu a mai fost asigurată nicio asistenţă din partea companiei V.M.”.

25. Reclamante au susţinut că au propus d-lui B.L. semnarea unui contract, transmis către E.A., societate la care acesta era administrator, dar că pârâţii au continuat să opereze tratamente, fără să semneze niciun fel de tip de contract.

26. Reclamantele menţin aceste susţineri şi prin concluziile depuse pentru termenul din 15 aprilie 2011 la instanţa de fond în care fac vorbire şi de societatea MC V. Italia al cărui reprezentant s-a întâlnit cu cei ai celor două societăţi menţionate pentru a stabili o intervenţie care viza ajutarea fermei viticole R. Atât acţiunea, cât şi consolidarea acesteia prin concluziile scrise menţionate, formulate de avocatul reclamantelor, au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 43 C. com., iar prin încheierea din 15 iunie 2011, încheiere prin care s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, reclamantele prin apărător au precizat că acţiunea este o acţiune în răspunderea contractuală a pârâţilor, excepţia fiind unită cu fondul prin încheierea din 12 septembrie 2011 în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

27. Prin sentinţă, instanţa de fond reţine corect că între reclamante şi societăţile SC V.M.D.M.E. şi MC V. Italia s-au încheiat contracte la data de 18 februarie 2010 ce aveau ca obiect vânzare şi asistenţă tehnică pentru plantarea şi cultivarea viţei de vie şi că contractul redactat la 8 iunie 2010 între reclamanţii SC T. SRL şi E.A. SRL prin reprezentant B.L. nu a fost semnat de niciuna dintre părţi, confirmând susţinerile reclamantelor din acţiune, dar greşit ajunge la concluzia că, cu toate acestea, între reclamante, pe de o parte, şi pârâţi, pe de altă parte, s-au născut raporturi contractuale, motiv pentru care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi prin întâmpinare.

28. Instanţa de fond nu motivează în drept existenţa raporturilor contractuale dintre reclamantă şi pârâţi şi nici nu se raportează la propriile susţineri ale reclamantelor din motivarea în fapt a acţiunii. Instanţa de apel reţine însă ca temei de drept contractual al pretenţiilor solicitate prevederile art. 36 C. com. şi constată în baza probei testimoniale administrată în cauză că pârâţii, în nume propriu, au încheiat contractul de prestări servicii cu intimatele-reclamante pe care l-au executat, că neprimirea unei contraprestaţii de către pârâţi nu conduce la inexistenţa contractului, problemă care nu se mai pune în condiţiile creării pagubei şi că fiind un contract de prestări servicii contraprestaţia este determinabilă, aceasta putându-se stabili conform art. 40 C. com. cu orice mijloc de probă, forma scrisă nefiind necesară ad validitatem.

29. Raţionamentul expus, al instanţei de apel, reprezintă motivarea consimţământului pârâtului B.L. în a încheia contractul în nume propriu după ce acesta a refuzat să încheie contractul propus de reclamante cu societatea E.A. al cărui administrator este.

30. Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită motivului de apel privind critica soluţiei instanţei de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe care apelanţii-pârâţi au invocat-o în condiţii procedurale în faţa instanţei de fond.

31. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, iar alineatul 2, reţinut de instanţa de fond în justificarea unirii acestei excepţii cu fondul dispune: „Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.

32. Or, se constată că, în cauza de faţă, în primul rând, greşit s-a unit excepţia cu fondul iar, în al doilea rând, că soluţia asupra acestei excepţii deşi nelegală greşit a fost confirmată de instanţa de apel.

33. Reclamantele au motivat clar prin acţiune situaţia de fapt care ar justifica angajarea răspunderii contractuale a pârâţilor, situaţie de fapt menţinută şi confirmată prin concluzii scrise în care nu referă la existenţa unui contract verbal, susţinere orală făcută în combaterea motivului de apel cu acest obiect, cu ocazia concluziilor pe fond asupra apelurilor, anterior repunerii pe rol, conform încheierii de dezbateri din 14 mai 2013 a Curţii de apel Craiova.

34. În cuprinsul acţiunii şi al concluziilor scrise reclamantele prin avocat atribuie însă pârâţilor calitatea de „delegaţi” ai societăţilor pe care le enumeră şi cu care într-adevăr, reclamantele au încheiat contracte de vânzare şi asistenţă tehnică pentru plantarea şi cultivarea viţei de vie în podgoria în care pârâţii au operat ca delegaţi tehnicieni, contracte pe care le ataşează în susţinerea acţiunii, arătând că, deşi ulterior au propus un contract şi societăţii E.A. reprezentată de pârâtul L.B., acesta nu l-a semnat, propunere de contract de asemenea ataşată la acţiune, situaţie în care i-a convocat pe reprezentanţii societăţilor cu care au contractat în 19 iulie 2010 cărora le-a reclamat deficienţele tehnicienilor pe care i-au trimis şi care s-au prezentat la faţa locului în România la 26 iulie 2010, pentru expertiză.

35. Rezultă aşadar că pârâţii persoane fizice nu au operat lucrările în speţă în calitate de părţi contractante, neputând fi echivalată juridic calitatea atribuită de reclamante acestora de „delegaţi” – ceea ce presupune existenţa unui raport de prepuşenie comercială cu calitatea de părţi contractante, ceea ce presupune răsfrângerea în propriul patrimoniu al drepturilor şi obligaţiilor prin angajament direct, nu intermediat.

36. În condiţiile în care situaţia de fapt a fost clar determinată prin acţiunea reclamantelor confirmată şi menţinută prin concluziile depuse în combaterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, situaţie de fapt susţinută prin înscrisurile ataşate la acţiune, unirea excepţiei cu fondul dispusă de instanţa de fond nu s-a justificat din perspectiva art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

37. Calitatea procesuală este definită legal şi doctrinar ca rezultând din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, numai existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

38. Or, din perspectivă contractuală reclamantele au invocat prin acţiune contracte pe care le-au încheiat cu alte persoane juridice, cu care, de altfel, se judecă în paralel, chiar instanţa de fond făcând referire la dos. nr. xx6/101/2011 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi în care reclamantele au chemat în judecată societatea SC MC V. Italia SCA.

39. Faţă de acest context procesual, Înalta Curte constată încălcarea de către instanţa de apel şi a prevederilor imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată întrucât aceasta a oferit o motivare a încheierii contractului cu pârâţii persoanele fizice, anume a ofertei urmată de executare întemeiată pe dispoziţiile art. 36 C. com. pe care reclamantele prin avocat nu au susţinut-o în motivarea acţiunii în care au arătat din contră că nu s-a încheiat contractul pe care l-au propus societăţii al cărei reprezentant era pârâtul L.B., că acesta a fost trimis de reprezentantul societăţii italiene cu care au încheiat contractul de vânzare şi asistenţă viticolă, şi, în apel afirmând în susţinere orală modalitatea verbală a încheierii unui contract cu pârâţii (supra nr. 33), fără o determinare a elementelor esenţiale ale unei convenţii, respectiv obiectul: prestaţiile părţilor, modalitatea de plată, data şi locul încheierii şi executării ei, în Italia sau în România, elemente care ar fi fost necesare şi în determinarea competenţei jurisdicţionale europene.

40. Cum această susţinere de angajare de răspundere contractuală a pârâţilor persoane fizice este contrară şi contrazisă de situaţia de fapt pe care reclamantele au dezvoltat-o prin cererea de chemare în judecată cu care au învestit instanţa, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive trebuia admisă, fiind evident că raporturile contractuale pe care le susţin prin acţiune şi pe care le dovedesc cu contractele ataşate la aceasta, nu au ca părţi contractante pe pârâţii persoane fizice chemate în judecată prin această acţiune şi în motivarea căreia nu referă la vreo convenţie verbală sau la probe în dovedirea acesteia.

41. Drept urmare, Înalta Curte a admis recursul în baza art. 304 pct. 9 şi 8 C. proc. civ., a modificat în parte decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei pe care schimbând-o în tot a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi şi a respins acţiunea ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, constatând ca rămasă fără interes excepţia prematurităţii invocată de pârâţi în temeiul art. 7201 C. proc. civ.

42. Constată, de asemenea, ca rămas fără obiect apelul declarat de pârâţi împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a expertului din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi şi fără interes motivele de recurs privind soluţia asupra acestuia, precum şi asupra excepţiei prematurităţii şi asupra fondului, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la anularea apelului declarat de reclamante ca netimbrat. Cu observarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.