Presidential order for provisional suspension of execution: presumption of urgency and non-prejudice under presumed temporary nature

Cerere de suspendare provizorie a executării hotărârii judecătorești pe calea ordonanței președințiale formulată în fața instanței de apel. Condițiile de admisibilitate.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Proceduri speciale. Ordonanță președințială.

Index alfabetic : suspendare provizorie a executării

- ordonanţă preşedinţială

- măsuri vremelnice

Codul de procedură civilă de la 1865, art. 278 – 280, art. 581, art. 7208

Din interpretarea dispoziţiilor art. 280 alin. (5) C.pr.civ. potrivit cărora „până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)” rezultă că atunci când se prevede posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, înseamnă că în asemenea cauze trebuie urmată numai procedura ordonanţei.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, condiţia vremelniciei este prevăzută expres de legiuitor prin chiar textul de lege sus menționat aceasta în condiţiile în care şi art. 581 C.pr.civ. vorbeşte despre „măsuri vremelnice”, astfel încât, pe cale de consecinţă, celelalte condiţii, respectiv urgenţa şi neprejudecarea fondului, sunt prezumate şi nu mai trebuie dovedite.

Secția I civilă, decizia nr. 1031 din 27 martie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 911 din 10.12.2013, Tribunalul Timiş a admis în parte atât cererea principală formulată de reclamantele BNR şi BNR – Sucursala Regională T., cât şi cererea reconvenţională formulată de SC S.E.O. SRL ; a evacuat societatea pârâtă din spaţiul situat în municipiul Timişoara, obligând-o, totodată, la plata către reclamante a contravalorii lipsei de folosinţă, în cuantum de 320 lei lunar + TVA, începând cu 01.01.2008 şi până la data predării spaţiului; a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 56.873 lei cu titlu de îmbunătăţiri aduse spaţiului situat în municipiul Timişoara şi a stabilit în favoarea pârâtei un drept de retenţie asupra acestui spaţiu până la data plăţii de către reclamante a contravalorii îmbunătăţirilor; a respins în rest pretenţiile principale şi reconvenţionale, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC S.E.O., solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârii atacate.

Separat, pe cale de ordonanță președințială, și până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei apelate.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de pârâta apelantă şi a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 911 din 10.12.2013, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentinţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în speță, pârâta a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 911 din 10.12.2013, formulând, totodată și o cerere de suspendare a executării acesteia.

Separat, pe cale de ordonanță președințială, și până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a executării sentinţei atacate, în condiţiile art. 280 alin. (5) C.pr.civ.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii – potrivit art. 280 alin. (5) C.pr.civ., Curtea a reținut că apelanta a dovedit declararea apelului și formularea, în cadrul acestuia, a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate; totodată, apelanta a atașat la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor de judecată privind sentința apelată și a consemnat la dispoziția instanței o cauțiune de 2.500 lei, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (4) teza a II-a C.pr.civ.

În ce privește condițiile referitoare la urgența măsurii, vremelnicia acesteia și neprejudecarea fondului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite, dat fiind faptul că hotărârea este pronunțată în materie comercială, așa încât executarea ei poate avea loc oricând, conform prevederilor art. 7208 C.pr.civ.

Ori, în condițiile în care părțile își dispută însăși transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu, în condițiile Legii nr. 550/2002, se justifică suspendarea vremelnică a efectului executoriu al hotărârii primei instanțe, până la data la care instanța învestită cu soluționarea apelului se va pronunța asupra cererii de suspendare formulată în apel.

De asemenea, Curtea a reținut și că eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi reclamantele prin întârzierea executării hotărârii este acoperit prin cauțiunea consemnată la dispoziția Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta BNR - Sucursala T., solicitând modificarea în tot a hotărârii şi respingerea cererii. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a susţinut că prin hotărârea pronunţată Curtea a încălcat prevederile art. 581 alin. (1) C.pr.civ., care stabileşte drept condiţie de admisibilitatea a cererii de ordonanţă preşedinţială urgenţa, alături de cerinţele vremelniciei măsurii ordonate şi neprejudecării fondului. Aceasta deoarece argumentele cu care a fost justificată condiţia urgenţei – prejudiciul grav ce s-ar produce prin evacuare, mergând până la insolvenţă – sunt contrazise de informaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, potrivit cărora societatea reclamantă are mai multe sedii secundare în care desfăşoară activitate de schimb valutar şi amanet, că în ultimii ani a înregistrat profit şi că asociatul unic este asociat şi într-o altă societate comercială cu răspundere limitată, care, de asemenea, a înregistrat profit în ultimii ani şi are mai multe sedii secundare. Faţă de această stare de fapt, apreciază că evacuarea reclamantei nu poate afecta activitatea societăţii într-o asemenea măsură încât să antreneze insolvenţa şi să justifice caracterul urgent cerut de dispoziţiile legale.

Intimata-reclamantă SC S.E.O. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala T., care nu are personalitate juridică şi nu poate sta în proces ca recurentă. Pe fond, a apreciat că în mod corect curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C.pr.civ., referitoare la urgenţă, vremelnicia măsurii şi neprejudecarea fondului şi a reiterat argumentele dezvoltate prin cererea de suspendare.

Analizând recursul în condiţiile art. 3041 C.pr.civ., Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Mai întâi, în aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C.pr.civ., Înalta Curte s-a pronunţat asupra

excepţiei invocate de intimata-reclamantă privind excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala T., care nu ar avea personalitate juridică şi, în consecinţă, nu ar putea sta în proces ca recurentă.

O asemenea excepţie nu poate fi analizată în cauza de faţă.

Înalta Curte este învestită cu un recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a luat măsura vremelnică a suspendării executării.

În dosarul nr. xxx7/30/2009* al Tribunalului Timiş, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 911/2013, recurenta din cauza de faţă are calitatea de pârât. Dacă ar hotărî asupra legitimării procesuale a uneia din părţi, decizia ar avea efect asupra fondului procesului, ceea ce depăşeşte limitele învestirii. Aşadar, numai instanţa care judecă fondul litigiului va putea decide asupra calităţii procesuale a unei părţi.

În cauza pendinte, fiind învestită instanţa cu o cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei civile atacate cu apel, sunt incidente dispoziţiile art. 278 - 280 C.pr.civ., referitoare la executarea vremelnică.

Sentinţa cu privire la care se solicită suspendarea provizorie a executării este pronunţată în materie comercială, aşadar este executorie de drept, în condiţiile art. 278 pct. 8 cu referire la art. 7208 C.pr.civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 280 alin. (5) C.pr.civ.: „Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)”

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că atunci când se prevede posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, înseamnă că în asemenea cauze trebuie urmată numai procedura ordonanţei.

Prin chiar textul de lege se prevede că suspendarea executării va putea fi încuviinţată vremelnic. Aşadar, condiţia vremelniciei este prevăzută expres de legiuitor, aceasta în condiţiile în care şi art. 581 C.pr.civ. vorbeşte despre „măsuri vremelnice”. Pe cale de consecinţă, celelalte condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi neprejudecarea fondului, sunt prezumate şi nu mai trebuie dovedite.

Pentru aceste considerente, critica promovată de recurenta-pârâtă referitoare la lipsa urgenţei, a fost respinsă ca nefondată.