European Arrest Warrant execution satisfied when national arrest warrant coincides with EAW under issuing state’s law

Mandat european de arestare. Executare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- executare

Legea nr. 302/2004, art. 86

Instanţa de judecată, ca autoritate judiciară română de executare, dispune executarea mandatului european de arestare emis de instanţa de judecată dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care, conform legislaţiei naţionale a statului membru, constituie concomitent şi mandat naţional de arestare. În acest caz - în care instanţa de judecată emitentă din statul membru al Uniunii Europene informează autoritatea judiciară română de executare că mandatul european de arestare constituie, conform legislaţiei statului membru, şi mandat naţional de arestare - condiţia privitoare la conţinutul mandatului european de arestare prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, referitoare la „indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96”, este îndeplinită, iar instanţa de judecată română nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare, cu motivarea că instanţa de judecată emitentă nu a indicat, în conţinutul mandatului european de arestare, mandatul naţional de arestare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1332 din 14 aprilie 2014

Prin sentinţa nr. 24 din 18 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-a dispus respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Ungaria, respectiv doamna judecător dr. P.O. de la Judecătoria Kiskunhalas în referinţa dosarului nr. 6.B.21/2014/5 împotriva persoanei solicitate P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de furt, varianta delict, comisă în calitate de coautor, asupra unei valori care se încadrează în limitele contravenţionale, prin pătrunderea în aria împrejmuită a unei încăperi fără ştirea şi consimţământul proprietarului, prevăzută în art. 316 alin. (1), calificată şi pedepsită conform alin. (2) lit. f) din Legea nr. IV din anul 1978.

A dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată prin încheierea penală nr. 2/HI/JDL din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj faţă de persoana solicitată P.G.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa cu o cerere de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Ungaria, respectiv doamna judecător dr. P.O. de la Judecătoria Kiskunhalas în referinţa dosarului nr. 6.B.21/2014/5 împotriva persoanei solicitate P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de furt, varianta delict, comisă în calitate de coautor, asupra unei valori care se încadrează în limitele contravenţionale, prin pătrunderea în aria împrejmuită a unei încăperi fără ştirea şi consimţământul proprietarului, prevăzută în art. 316 alin. (1), calificată şi pedepsită conform alin. (2) lit. f) din Legea nr. IV din anul 1978.

La data de 6 martie 2014, procurorul a procedat la identificarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, aducându-i-se la cunoştinţă fapta reţinută în sarcina sa şi încadrarea juridică a acesteia, conform procesului-verbal de identificare şi ascultare, şi a dispus reţinerea acesteia pe o durată de 24 de ore, prin ordonanţa de reţinere din data de 6 martie 2014 - ora 18:40.

În 7 martie 2014, parchetul a sesizat Curtea de Apel Cluj cu propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate, începând de la data expirării reţinerii, în vederea comunicării şi traducerii mandatului european de arestare pentru predarea acesteia autorităţilor judiciare din Ungaria.

Prin încheierea penală nr. 2/HI/JDL din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate P.G. în baza semnalării introduse în sistemul de informaţii Schengen.

S-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de persoana solicitată P.G. în procedura de executarea a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută în art. 316 alin. (1) C. pen. maghiar şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, persoanei solicitate i-au fost impuse următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la procuror sau la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la organul de poliţie de la localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată;

d) să nu depăşească limita teritorială a comunei U.;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii controlului judiciar, măsura preventivă va fi înlocuită cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă.

A mai fost fixat termen de judecată pentru data de 18 martie 2014, ora 12:00, în vederea comunicării mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.

La termenul de judecată din data de 18 martie 2014 s-a constatat că la dosar a fost comunicat mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, copii de pe acestea fiind comunicate şi persoanei solicitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la informarea persoanei solicitate P.G. asupra existenţei mandatului european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul solicitant, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

Verificând dacă mandatul conţine toate informaţiile prevăzute în art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se constată că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare maghiare nu cuprinde cerinţa prevăzută în alin. (1) lit. c) din cuprinsul articolului sus-menţionat, pentru că nu s-a indicat, în conţinutul mandatului european de arestare, mandatul naţional de arestare în baza căruia acesta a fost emis.

În cadrul procedurilor prealabile sesizării instanţei, art. 99 alin. (2) prevede că procurorul trebuie să verifice dacă mandatul european de arestare cuprinde informaţiile prevăzute în art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, conform art. 99 alin. (3) din acelaşi act normativ, doar dacă mandatul conţine informaţiile prevăzute în art. 86 alin. (1) procurorul ia măsurile pentru identificarea, citarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate.

Printre cerinţele referitoare la conţinutul mandatului european de arestare, art. 86 alin. (1) lit. c) prevede indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 sau art. 96 din lege.

De la această cerinţă nici textele art. 88 sau art. 96, şi nici altele nu admit vreo excepţie.

În speţă, lipseşte mandatul de arestare preventivă, hotărârea judecătorească definitivă sau orice altă hotărâre judecătorească executorie cu efect echivalent, deoarece la pagina 1 a mandatului european de arestare, la rubrica b), denumită „Decizia pe care se întemeiază mandatul”, este indicat chiar mandatul european de arestare, pe motiv că acesta este aplicabil pe teritoriul Ungariei şi, ca atare, este în acelaşi timp şi mandat naţional de arestare.

Având în vedere că, în speţă, în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Kiskunhalas în dosarul nr. 6.B.21/2014/5 nu s-a indicat mandatul de arestare naţional, care a stat la baza emiterii acestuia, curtea de apel a constatat că nu este realizată cerinţa prevăzută în dispoziţiile art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Ungaria, respectiv doamna judecător dr. P.O. de la Judecătoria Kiskunhalas în referinţa dosarului nr. 6.B.21/2014/5 împotriva persoanei solicitate P.G.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, cu începere din data de 6 martie 2014, ora 18:40, precum şi că faţă de acesta curtea de apel a dispus măsura controlului judiciar prin încheierea nr. 2/HI/JDL din 7 martie 2014, măsură în privinţa căreia s-a dispus revocarea, ca urmare a respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia prin prisma criticilor formulate, constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.”

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile maghiare au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie „mandatul european de arestare nr. 6.B.21/2014/5 emis de Judecătoria Kiskunhalas”, făcându-se totodată menţiunea expresă că mandatul european de arestare, conform legislaţiei naţionale, constituie „concomitent” şi mandat naţional de arestare.

În atare condiţii, instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria.

În măsura în care aprecia că informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente, neclare, lapidare, avea obligaţia să solicite informaţii suplimentare (după punerea în discuţia părţilor) care să permită lămurirea cauzei.

Mai mult, se constată că persoana solicitată şi-a dat consimţământul necondiţionat pentru predare, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei nr. 24 din 18 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, privind persoana solicitată P.G.

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

A admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Ungaria, respectiv judecător dr. P.O. de la judecătoria Kiskunhalas în referinţa dosarului nr. 6.B.21/2014/5 împotriva persoanei solicitate P.G.

În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.G., în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

A dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.