Aggravated murder reclassified under new Penal Code with reduced accessory penalty; appeal partially allowed and judgment reformed

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei. Inaplicabilitatea extinderii efectelor recursului

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

C. pen., art. 6

În cazul în care unul dintre inculpaţi a declarat calea de atac a recursului, guvernată de dispoziţiilor Codului de procedură penală anterior, situaţia juridică a coinculpatului care nu a declarat recurs poate fi examinată de instanţele competente prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, neimpunându-se extinderea efectelor recursului cu privire la acesta.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 420 din 3 februarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 10/MF din 27 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a dispus condamnarea inculpatului M.V. la 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu executare în condiţiile art. 57 raportat la art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul P.V. la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare în condiţiile art. 57 raportat la art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţi a probelor genetice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a admis în totalitate cererea de constituire de părţi civile.

A fost obligat inculpatul M.V. în solidar cu inculpatul minor P.V., acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei totale de 38.076,81 lei daune materiale către părţile civile G.A., G.E. şi G.R. şi a sumei de 100.000 euro către G.A. şi a câte 50.000 euro către părţile civile G.E. şi G.R., sume calculate în lei la data efectuării plăţii.

Prin decizia nr. 100/A/MF din 5 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea apelurile declarate de procuror şi inculpaţi, menţinându-se hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.V., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte primul caz de casare s-a solicitat a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav şi, ca atare, se impune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Greşita aplicare a legii constă - în opinia apărării - în omisiunea instanţei de fond de a reţine circumstanţele judiciare atenuante şi a coborî pedeapsa sub minimul special.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că recursul este fondat, dar pentru ale motive decât cele invocate de recurentul inculpat M.V.

Instanţa de fond a reţinut, în raport cu probele administrate la dosarul cauzei, că fapta inculpatului M.V. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi constă în aceea că în data de 4 februarie 2012 a lovit victima G.D. cu un briceag, de mai multe ori în zona gâtului. La agresiune a participat şi minorul P.V., care a lovit, la rândul său, victima cu pumnul în zona umărului, victima lovindu-se de stâlpul dintre uşile autoturismului.

După agresiune, inculpatul M.V. însoţit de minorul P.V. s-au deplasat într-o zonă lăturalnică a satului P., unde au stropit maşina cu o substanţă inflamabilă, după care au aruncat o ţigară incendiind astfel autoturismul victimei.

Raportat la starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti este indubitabilă participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii, astfel că prima critică invocată în recurs este nefondată.

Cât priveşte greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că această critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior şi niciunui alt caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu.

Hotărârile pronunţate în cauză urmează, însă, a fi reformate prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Astfel, este de observat că fapta inculpatului M.V. se încadrează în dispoziţiile art. 188 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen. - săvârşirea infracţiunii de către un major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor - ceea ce impune schimbarea încadrării juridice a faptei prin prisma dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen.).

Va fi menţinută pedeapsa privativă aplicată inculpatului, limitele de pedeapsa fiind identice şi redusă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi de la 10 ani la 5 ani.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a minorului P.V., aceasta poate fi soluţionată prin prisma legii penale mai favorabile pentru pedepse definitive şi, ca atare, nu se impune extinderea efectelor recursului cu privire la acesta. Ca şi argumente de text, sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei nr. 100/A/MF din 5 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 10/MF din 27 mai 2013 a Tribunalului Argeş, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.V. şi numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., al încadrării juridice a faptei şi al duratei pedepsei complementare şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută în art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) şi art. 77 lit. d) C. pen. în vigoare.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) şi art. 77 lit. d) C. pen. raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.