Insurance coverage for non-return of leased property: exclusion of contractual default and fraud as predictable risks outside "all-risk" accident definitions

Acţiune în despăgubiri formulată împotriva asigurătorului. Previzibilitatea riscului asigurat în cazul săvârşirii unei infracţiuni de înşelăciune în convenţii. Consecinţe

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: acţiune în despăgubiri

contract de asigurare

risc asigurat

Riscul unui contract de închiriere nu poate fi transferat de locator asupra societăţii de asigurare în cazul în care bunul asigurat nu a fost restituit de către locatar locatorului la împlinirea duratei închirierii, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

Prin urmare, în această situaţie, asigurătorul nu datorează despăgubiri întrucât neexecutarea obligaţiilor contractuale nu poate fi calificată ca un eveniment care survine accidental, brusc şi neprevăzut, neîncadrându-se în categoria riscurilor asigurate.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 181 din 23 ianuarie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 1891/24.05.2012, Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei în interes propriu Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe.

A respins, ca neîntemeiată, atât acţiunea principală a reclamantei SC Z.P. SRL Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA Sfântu Gheorghe, având ca obiect obligarea acesteia la plata unor despăgubiri în sumă de 285.700 lei, cu dobânda legală din data de 02.11.2010 şi până la stingerea debitului, cât şi cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de aceeaşi reclamantă împotriva intervenientei Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Buldoexcavatorul reclamantei marca X BL 71 MR1 a fost asigurat prin intermediul poliţei de asigurare CPM nr. 200128, pentru perioada de timp 17.03.2010 -16.03.2011, pentru suma de 67.235 EUR de către SC G.A. SA, drepturile de despăgubire fiind cesionate în favoarea Băncii T., Sucursala Sfântu Gheorghe.

Acelaşi buldoexcavator a fost predat de către reclamantă societăţii comerciale F.A.R. SRL cu sediul în municipiul Bistriţa Năsăud în baza contractului de închiriere nr. 13037/15.03.2010 şi a procesului-verbal de predare-primire nr.13037/17.03.2010, reclamanta înştiinţând asigurătorul că, deşi bunul a fost pus la dispoziţie cu titlu de închiriere numai pe o perioadă de trei luni, la expirarea acesteia buldoexcavatorul nu a mai fost returnat.

Reclamanta a pretins de la asigurător încasarea sumei asigurate motivând că a încheiat o asigurare de tip „ toate riscurile ”.

Instanţa de fond a reţinut că, pentru esenţa acestui litigiu, importante sunt „evenimentele asigurate”, acestea fiind menţionate la pct. 2 din condiţiile speciale, unde se arată că „se asigură orice eveniment accidental brusc şi neprevăzut care nu este exclus prin precizările de la capitolele „excluderi generale” şi „excluderi speciale”, cum ar fi operare incorectă sau neglijenţă ale operatorilor, catastrofe naturale precum furtună, grindină, inundaţiile, revărsările de ape, alunecările de teren, cutremurul şi erupţiile vulcanice, incendiu, trăsnet şi explozie, furt prin efracţie sau acte de tâlhărie, coliziuni, răsturnări, deraieri.”

Nerestituirea buldoexcavatorului de către SC F.A.R. SRL la împlinirea duratei contractului de închiriere a acestui utilaj aduce în discuţie o legătură contractuală, modul de executare a obligaţilor născute din contract şi în final angajarea răspunderii contractuale pe fondul solicitării de reziliere a contractului. Prin urmare, situaţia ivită în legătură cu nerestituirea utilajului de către cel care a închiriat bunul nu valorează furt sau tâlhărie, fiind vorba de o faptă care mai degrabă se situează pe tărâmul dreptului civil decât a dreptului penal.

Asigurătorul G. a preluat riscul producerii unui „eveniment accidental, brusc şi neprevăzut”, care nu a fost exclus prin ceea ce s-a enumerat, fie şi cu titlu exemplificativ, ca fiind „excluderi generale” şi „excluderi speciale”, riscul asigurat fiind definit drept un „eveniment viitor, posibil dar incert, pentru ale cărei urmări/consecinţe se încheie contractul de asigurare”, aşa încât nu se poate susţine că nerestituirea unui buldoexcavator la împlinirea duratei închirierii constituie un eveniment accidental, brusc şi neprevăzut, fiind vorba de o situaţie absolut previzibilă şi cu grad relativ de certitudine în ceea ce priveşte posibilitatea de a se întâmpla.

Prin urmare, asigurătorul nu datorează despăgubiri nu pentru faptul că ar fi vorba de un eveniment care a fost exclus în mod expres de la angajarea răspunderii SC G.A. SA la categoria excluderi generale sau excluderi speciale, ci pentru că ceea ce reclamanta pretinde a fi survenit cu titlu de eveniment asigurat nu constituie la modul general un astfel de eveniment.

Deşi poliţa încheiată este una de tip „toate riscurile”, trebuie înţeles că aceasta acoperă orice risc care, sub rezerva excluderilor generale şi speciale survenite în legătura cu starea tehnică şi dinamica buldoexcavatorului în condiţii de normală şi corectă utilizare din partea deserventului său, adică se acoperă riscurile naturii intrinseci a utilajului, în timp ce riscul de nerestituire a utilajului la finele perioade de închiriere, constituie un risc extrinsec utilajului, bazat şi pe culpa asiguratei în alegerea cocontractantului locatar.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei în interes propriu Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe, tribunalul a respins-o apreciind că intervenienta ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi partea reclamantă câtă vreme drepturile de despăgubiri izvorâte din poliţa de asigurare i-au fost cesionate, fiind o chestiune exclusiv de fond dacă chemarea în judecată a intervenientei în condiţiile art. 57 C. proc. civ., este sau nu întemeiată.

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reclamată de asigurata SC Z.P. SRL, valorizată în drept, nu declanşează mecanismul despăgubirilor generate de poliţa de asigurare mai sus menţionată, drept pentru care atât acţiunea principală cât şi cererea de chemare în judecată a altor persoane au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta SC Z.P. SRL Sf. Gheorghe. Apelul a fost apreciat ca fondat, reţinându-se, în rezumat, următoarele:

Interpretarea judiciară a convenţiei părţilor cu privire la evenimentele asigurate este necesară datorită neînţelegerilor dintre părţi cu privire la includerea evenimentului invocat de reclamantă între riscurile asigurate.

În speţă, faptul că dispariţia utilajului ce face obiectul asigurării a avut loc în timpul derulării unui contract de închiriere nu are relevanţă deoarece părţile au încheiat o asigurare de tip „toate riscurile”, iar potrivit dispoziţiilor contractuale poliţa acoperă orice eveniment viitor, posibil dar incert, inclusiv în cazul în care riscul asigurat s-a produs în derularea unor contracte de închiriere (cap. 4 din normele de subscriere privind asigurarea de tip toate riscurile).

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a analizat efectele contractului de locaţiune asupra evenimentului asigurat, concluzionând că nepredarea utilajului a fost nu numai previzibilă, ci chiar prevăzută de către părţile contractului de locaţiune astfel că nu constituie un eveniment fortuit, brusc şi neprevăzut în sensul celor ce fac obiectul asigurării.

După cum rezultă din probele administrate în cauză, evenimentul invocat de reclamantă nu constituie o simplă neexecutare a contractului de închiriere prin nepredarea utilajului la expirarea termenului de locaţiune, ci îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Enumerarea evenimentelor asigurate din clauza contractuală art. 2.1 din condiţiile de asigurare este una exemplificativă, ceea ce reiese atât din utilizarea expresiei „cum ar fi” cât şi din analiza sistematică a tuturor clauzelor contractuale din care rezultă că doar evenimentele expres precizate la capitolele excluderi generale şi speciale nu fac obiectul asigurării.

De asemenea, în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta ar fi în culpă în alegerea contractantului locator întrucât acest aspect, chiar dacă ar fi adevărat, nu exclude aplicarea convenţiei părţilor decât în măsura în care s-ar fi dovedit că riscul asigurat s-ar fi „produs cu intenţie ori culpă gravă de către asigurat”, ceea ce nu este cazul.

În consecinţă, Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi de asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2/Ap/28.01.2013, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 271.415 lei plus dobânda legală calculată de la data de 2.11.2010 la data achitării debitului. A fost păstrată dispoziţia referitoare la soluţionarea excepţiei. A obligat intimata să plătească reclamantei suma de 10562 lei cheltuieli de judecată în fond şi în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea deciziei recurate întrucât instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de asigurare încheiat de părţi.

În motivarea recursului s-a învederat că evenimentul invocat de reclamantă nu reprezintă risc asigurat întrucât nu îndeplineşte cumulativ cele trei elemente prevăzute la art. 2.1 din condiţiile specifice potrivit cărora se asigură evenimente produse „accidental, brusc, neprevăzut”.

Conform condiţiilor generale, riscul asigurat este definit ca un eveniment viitor şi posibil, dar, în baza completărilor aduse de condiţiile specifice, riscul asigurat se limitează numai la evenimente care se produc accidental şi neprevăzut, fiind excluse evenimentele prevăzute, chiar dacă sunt viitoare şi posibile.

Mai mult, circumstanţele şi cauzele datorită cărora asiguratul suferă o pierdere materială privind bunul asigurat sunt esenţiale şi determinante în stabilirea dreptului la despăgubire.

Împrejurarea că utilajul asigurat a dispărut ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de înşelăciune în convenţii nu se încadrează în cele prevăzute de art. 2.1. din condiţii, nefiind acoperit prin contract întrucât evenimentul este unul prevăzut.

În ceea ce priveşte dobânda legală, chiar dacă s-ar fi stabilit că s-a produs un eveniment asigurat, aceasta a fost calculată greşit întrucât asigurătorul are dreptul la compensare cu primele ce i se datorează şi care nu au mai fost achitate de intimată începând cu data de 16.09.2010.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat inadmisibilitatea recursului raportat la faptul că acesta cuprinde numai critici de netemeinicie şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata a învederat, în esenţă, că enumerarea evenimentelor asigurate în clauza cuprinsă în art. 2.1 din condiţiile speciale este pur exemplificativă, iar săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune se încadrează în noţiunea de risc asigurat, întrucât nu există nicio clauză contractuală care să permită tratarea diferită a infracţiunii de furt de infracţiunea de înşelăciune.

Analizând critica referitoare la inadmisibilitatea recursului care, în opinia instanţei supreme, nu reprezintă o veritabilă excepţie de procedură, se reţine că motivarea recursului se referă la interpretarea greşită, de către instanţa de apel, a clauzelor contractului de asigurare, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, contrar opiniei intimatei, se constată că recursul cuprinde critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Pe fondul căii de atac exercitate de pârâtă, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.

Astfel, într-o definiţie generală, riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă. Acest fapt poate fi anticipat cu o anumită probabilitate sau poate fi neprevăzut. În doctrina economică s-a subliniat, cu privire la risc, că se pot face anumite anticipări ale evenimentelor ce se pot produce sau ale probabilităţii asociate producerii lor.

Din punct de vedere al riscului asigurat interesează care sunt variabilele care sunt estimate la momentul încheierii contractului în vederea stabilirii de către părţi a dreptului la despăgubire. Riscul asigurat, din acest punct de vedere, reflectă proporţiile răspunderii asigurătorului.

Din perspectivă juridică, riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil şi incert, care se plasează în afara sferei de determinare prin voinţa părţilor.

În prezenta cauză este necesar a determina dacă dispariţia bunului asigurat, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de înşelăciune, reprezintă sau nu un eveniment asigurat în sensul celor convenite de părţi prin contractul de asigurare.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia intimatei, că enumerarea cuprinsă în clauza 2.1 din condiţiile de asigurare speciale este doar exemplificativă, datorită utilizării, în cuprinsul acesteia, a expresiei ”cum ar fi”. Totuşi, în determinarea riscurilor asigurate, instanţa trebuie să pornească de la interpretarea voinţei părţilor, conform căreia se asigură orice eveniment accidental, brusc şi neprevăzut, ca [...] pagubele produse utilajului ca urmare a furtului prin efracţie sau prin acte de tâlhărie. Deosebirea între săvârşirea unor astfel de infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de înşelăciune constă în modalitatea prin care bunul iese din patrimoniul posesorului prin prisma consimţământului celui vătămat. În cazul infracţiunii de înşelăciune, autorul acesteia este reprezentat de o persoană care câştigă încrederea păgubitului, iar în cazul furtului sau al tâlhăriei bunul este luat din posesia celui care îl deţine în mod legal fără consimţământul acestuia.

Nerestituirea utilajului la împlinirea duratei închirierii reprezintă o împrejurare care ţine de riscul contractului încheiat între reclamantă şi SC F.A.R. SRL şi este o situaţie posibilă în derularea raporturilor contractuale, respectiv previzibilă (de altfel anticipată prin inserarea clauzelor art. 5.2 lit. g şi 10.3 din contractul de închiriere).

În consecinţă, neexecutarea obligaţiilor contractuale nu poate fi calificată ca un eveniment care survine brusc şi neprevăzut, iar riscul contractului de închiriere nu poate fi transferat de reclamantă asupra societăţii de asigurare, acest risc fiind asumat de reclamantă în calitate de locator chiar din momentul închirierii bunului.

Faţă de cele reţinute în ceea ce priveşte riscul asigurat, instanţa supremă a apreciat că nu se mai impune analiza criticilor referitoare la dobânzi, acestea având un caracter subsidiar.

Faţă de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, a admis recursul, a modificat în tot decizia recurată în sensul că a respins apelul reclamantei, declarat împotriva sentinţei civile nr. 1891 din 24.05.2012 a Tribunalului Covasna, Secţia civilă.

În baza art. 274 C. proc. civ. de la 1865, constatând culpa procesuală a recurentei, a obligat reclamanta la plata sumei de 3416 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, în recurs.