Passive procedural standing of the State in restitution proceedings under Law No. 10/2001

Contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.Calitatea procesuală pasivă a Statului Român.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Calitate procesuală pasivă. Titularul obligaţiei.

Index alfabetic : dispoziţie a primarului

- procedură administrativă

- titluri de despăgubiri

Legea nr. 10/2001 : art. 28

În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabileşte între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizarea entităţii deţinătoare, care a fost notificată.

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată. În condiţiile în care se cunoaşte cu certitudine deţinătorul bunului imobil solicitat, articolul 28 din Legea nr. 10/2001, singurul care ar justifica răspunderea directă a statului în cadrul procedurilor speciale de restituire, nu este aplicabil.

Este adevărat că atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi Cancelaria Primului Ministru sunt instituţii ale Statului Român, dar această calitate a celor două instituţii nu poate fi extrapolată pentru a le stabili calitatea procesuală în cadrul unor proceduri speciale care delimitează strict criteriile în funcţie de care se determină calitatea procesuală.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6696 din 6 noiembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 1317 D din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis plângerea formulată de reclamantul B.L. în contradictoriu cu Primarul municipiului Satu Mare şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin D.G.F.P. Satu Mare.

A anulat dispoziţia nr. 9329/2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru un imobil situat în Satu Mare, constând în titluri de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A respins excepţiile invocate de D.G.F.P. Satu Mare, în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru Statul Român, privind lipsa calităţii de reprezentant şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român,

Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru Statul Român, faţă de dispoziţiile art. 1 pct. 48 din H.G. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, tribunalul a constatat că acesta are calitate procesuală, pentru că titlurile de despăgubiri sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în numele şi pe seama Statului Român.

Prin decizia nr. 43A din 11 martie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare.

S-a reţinut că Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă, pentru că fondurile puse la dispoziţia Comisiei Centrale, în fapt Fondul „Proprietatea”, se constituie sub forma unei societăţi de investiţii deţinută în întregime de Statul Român şi administrată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare.

Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru Statul Român referitor la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Recursul este fondat.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabileşte între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare a bunului (regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, o organizaţie cooperatistă, etc.) sau unitatea implicată în privatizarea entităţii deţinătoare, care a fost notificată.

Înainte de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în situaţia în care prin notificare se solicitau despăgubiri băneşti sau măsuri reparatorii prin echivalent, notificările se transmiteau prefecturii, raportul juridic născându-se între persoana îndreptăţită şi această instituţii.

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată.

În cauză, reclamantul a notificat Prefectura şi Primăria municipiului Satu Mare, iar instanţele de judecată au fost sesizate cu o contestaţie, formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată împotriva dispoziţiei emisă de primar, prin care s-a respins notificarea.

Aşadar, în condiţiile în care nici una dintre părţi nu a pretins că deţinătorul bunului este necunoscut şi se cunoaşte cu certitudine deţinătorul bunului imobil solicitat, articolul 28 din Legea nr. 10/2001, singurul care ar justifica răspunderea directă a statului în cadrul procedurilor speciale de restituire, nu este aplicabil.

Prin urmare, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, pentru că nu există identitate între persoana pârâtului şi cel care este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

Este adevărat că atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi Cancelaria Primului Ministru sunt instituţii ale Statului Român, dar această calitate a celor două instituţii nu poate fi extrapolată pentru a le stabili calitatea procesuală în cadrul unor proceduri speciale care delimitează strict criteriile în funcţie de care se determină calitatea procesuală.

De altfel, modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 a scindat procedura administrativă prealabilă în două etape: etapa ce se desfăşoară la unitatea deţinătoare, finalizată prin dispoziţia sau decizia prin care se fac propuneri de acordare a despăgubirilor şi etapa ce se desfăşoară la Comisia Centrală, care stabileşte cuantumul final al despăgubirilor.

În speţă, contestaţia vizează dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare, ori în această fază doar unitatea deţinătoare este titular de obligaţii, conform legii.

De aceea, în mod greşit prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, păstrată de decizia pronunţată de instanţa de apel, s-a constatat că Statul Român are calitate procesuală pasivă, pentru că Fondul „Proprietatea” şi Comisia Centrală sunt instituţii ale statului.

Critica referitoare la lipsa calităţii de reprezentant al Statului Român, nu mai este necesar a fi analizată.

Faţă de cele arătate, s-a admis recursul, a fost casată decizia recurată, s-a admis apelul declarat de Statul Român împotriva sentinţei tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi s-a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât.