Late notification of economic concentration via share acquisition: statutory obligation and timing of notification deadline

Act al Consiliului Concurenţei de sancţionare a contravenţiei comisă prin notificarea cu întârziere a concentrării economice prevăzute de

art.16 alin.1 din Legea nr.21/1996.

Obligaţia notificării concentrării economice operează şi în cazul achiziţionării de acţiuni. Acest fapt reprezintă o modalitate a se ajunge, printr-o concentrare economică semnificativă, la controlul pieţii, încât se impune controlul şi pentru obligativitatea notificării, ci nu mai târziu de momentul preluării acţiunilor şi încheierea operaţiunii de concentrare economică.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.151 din 21 ianuarie 2003

Prin petiţia de recurs înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ S.C. „O” S.A. a solicitat anularea deciziei nr.472 din 25 octombrie 2001 a preşedintelui Consiliului Concurenţei, precum şi a deciziei nr.403 din 5 mai 2001 a Comisiei Consiliului Concurenţei.

Conform acestor decizii reclamanta a fost obligată la plata sumei de 90.000.000 lei pentru nesocotirea prevederilor art.16 alin.1 din Legea Concurenţei nr.21/1996, reţinându-se, în motivarea măsurii luate, omisiunea notificării de către respectiva societate a concentrării economice realizate prin dobândirea controlului asupra SC „A” SA care activează tot în domeniul asigurărilor ca şi SC „O” SA.

Decizia de sancţionare a fost confirmată de preşedintele Consiliului Concurenţei care a respins plângerea unităţii amendate.

În susţinerea recursului, s-a arătat că nu se poate reţine omisiunea ci întârzierea notificării, Consiliul Concurenţei neatrăgând atenţia recurentei cu privire la notificare. S-a mai susţinut că decizia de sancţionare a fost tardivă, între momentul sesizării şi cel al sancţionării intervenind „un interval prea mare” (cca. 4 luni).

Recurenta a învederat, de asemenea, că întârzierea notificării nu este sancţionată de Legea nr.21/1996, precum şi că această lege nu se aplică pieţei titlurilor de valoare.

Criticile sunt nefondate.

În urma achiziţionării în luna mai 2001 a pachetului majoritar de acţiuni de la SC „A” SA, recurenta a dobândit controlul direct asupra acelui agent economic.

Notificarea operaţiunii de preluare a acţiunilor s-a făcut la solicitarea Consiliului Concurenţei şi nu are nici o relevanţă, sub acest aspect, modul în care Consiliul a luat cunoştinţă de acest fapt.

Obligaţiunea de notificare este expres instituită prin lege, raţiunea unei atare obligaţii fiind tocmai prevenirea concentrărilor economice, adică unul din obiectivele majore ale legii concurenţei.

Chiar dacă nu este prevăzut termenul în care trebuie făcută notificarea, prin însăşi natura operaţiei supusă controlului acest termen începe să curgă din momentul în care s-a declanşat activitatea de pregătire a concentării (fuziunii), dar nu mai târziu de momentul încheierii acesteia când faptul, posibil ilicit, s-a consumat.

Or, notificarea concentrării economice s-a făcut pe data de 9 iulie 2001, adică după preluarea acţiunilor şi încheierea, practic, a operaţiunii de concentrare.

Este lipsită de relevanţă distincţia făcută de recurentă între „omisiune” şi „întârziere”.

Referitor la pretinsa tardivitate, recurenta nu a invocat nici un temei de drept care să valideze susţinerea sa. Insuşi modul de formulare a criticii aduse – „un interval prea mare” între constatare şi sancţionare – evidenţiază precaritatea susţinerii sale.

De asemenea, afirmaţia că legea concurenţei nu s-ar aplica pieţei titlurilor de valoare nu rezultă dintr-o dispoziţie legală.

Faptul de a se fi achiziţionat acţiuni reprezintă o modalitate tipică de a obţine o participare la capital şi astfel de modificare a ponderii societăţii beneficiare pe piaţa relevantă, cu consecinţa – posibilă – de a se ajunge printr-o concentrare economică semnificativă la controlul pieţei, impunându-se tocmai pentru aceste motive controlul preventiv reglementat de lege.

Faţă de considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.