Material jurisdiction for contesting omitted municipal responses in restitution cases under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate decision that confirmed the District Court’s rejection of the municipality’s objection to material jurisdiction, thereby ruling that the District Court is the competent authority to hear the case. The dispute concerned the failure of a local municipality to issue a reasoned decision or order regarding a request for restitution of real estate or its equivalent value, with the municipality arguing that the competent court was the County Court based on its characterization of the claim as an obligation to act. The Supreme Court held that under Article 24(7) and (8) of Law No. 10/2001, the material jurisdiction for contesting the omission or refusal of the notified legal entity to issue the required decision lies with the civil section of the District Court, regardless of the specific legal qualification of the underlying act or refusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 10/2001; Material jurisdiction for contesting omitted municipal responses in restitution cases under Law 10/2001: Soluţionarea contestaţiei este de competenţa materială a tribunalului, secţia civilă, iar nu a judecătoriei – indiferent de calificarea naturii juridice a deciziei/dispoziţiei motivată şi, implicit, a refuzului ei, atitudinea omisivă a persoanei juridice notificate atrăgând competenţa instanţei abilitată să cenzureze actul însăşi conform art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Contestaţie pentru lipsa răspunsului la notificarea adresată deţinătorului imobilului. Competenţa de soluţionare a contestaţiei
Cuprins pe materii: Legea nr. 10/2001. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Contestaţie pentru lipsa răspunsului la notificarea adresată deţinătorului. Competenţa tribunalului
Index alfabetic :
- Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001
- Contestaţie
- Competenţa tribunalului
Legea nr. 10/2001, art. 24 alin. (7) şi (8)
Soluţionarea contestaţiei este de competenţa materială a tribunalului, secţia civilă, iar nu a judecătoriei – indiferent de calificarea naturii juridice a deciziei/dispoziţiei motivată şi, implicit, a refuzului ei, atitudinea omisivă a persoanei juridice notificate atrăgând competenţa instanţei abilitată să cenzureze actul însăşi conform art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Secţia civilă, decizia nr. 3577 din 14 mai 2004
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 125 din 29 ianuarie 2003, a respins excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de Consiliul Local al Municipiului Constanţa, şi a admis în parte acţiunea formulată de G.N. şi G.R., prin obligarea primarului municipiului să emită dispoziţie/decizie motivată asupra cererii de restituire în natură sau în echivalent a unui imobil.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 56/23 mai 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Constanţa, apel prin care s-a criticat sentinţa pentru greşita soluţionare a excepţiei privind necompetenţa materială a tribunalului, în soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Constanţa, invocând, ca motiv de casare, necompetenţa materială a tribunalului, competenţa aparţinând, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, judecătoriei, în speţă Judecătoriei Constanţa. Aceasta întrucât, faţă de obiectul acţiunii, „ne aflăm în faţa unei obligaţii de a face”, deoarece, în cauză, nu a fost emisă decizia de respingere a cererii de restituire.
Recursul nu este întemeiat.
În speţă, urmare notificării adresate, nu s-a emis dispoziţie sau decizie motivată în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Acesta este şi motivul pentru care, corect, reclamantele au formulat acţiunea, având ca obiect obligarea unităţii deţinătoare de a emite, corespunzător, actul prevăzut de textul menţionat.
Această situaţie nu poate determina concluzia existenţei unei alte competenţe materiale, în soluţionarea cauzei, decât cea prevăzută de art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme, indiferent de calificarea naturii juridice a dispoziţiei sau deciziei motivate şi implicit a refuzului emiterii ei, atitudinea omisivă a persoanei juridice notificate (lipsa răspunsului în temeiul prevăzut de lege) atrage competenţa instanţei abilitate să cenzureze actul însăşi, respectiv tribunalul, secţia civilă.
Aşa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.