Work accident damages claim time-barred from accident occurrence rather than report communication

Despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a unui accident de muncă. Termen de prescripţie.

Cuprins pe materii : Obligaţii. Răspundere civilă delictuală.

Index alfabetic : accident de muncă

- acţiune în repararea prejudiciului

- termen de prescripţie

Decretul nr. 167/1958 : art. 3, art. 8

C.civ. : art. 998-999

Acţiunea prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a unui accident de muncă, are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, fiind prescriptibilă extinctiv.

Termenul general de prescripţie pentru prejudiciul pentru care se solicită despăgubiri curge de la data la care cel păgubit a cunoscut pagube și pe cel care răspunde de ea, conform art. 8 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958.

Cum la momentul producerii accidentului, se cunoșteau toate elementele necesare pentru a promova în justiţie o acţiune întemeiată pe prevederile art. 998-999 C.civ., termenul de prescripţie curge de la data producerii accidentului și nu de la data comunicării procesul verbal de constatare al accidentului.

ICCJ, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.7784 din 8 decembrie 2008

Reclamantul N.G. a chemat în judecată S.C. E. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând prejudiciu patrimonial suferit în urma accidentului de muncă precum și consecinţele desfacerii contractului de muncă, invocând dispoziţiile art. 998 și urm., art. 1073-1075 C.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1082/2006, Tribunalul București a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune și a respins acţiunea reclamantului.

S-a reţinut că accidentul s-a produs la data de 25 octombrie 2005 și desfacerea contractului de muncă s-a realizat prin decizia nr. 331 din 22 mai 1998 emisă de pârâtă.

Acţiunea reclamantului, depusă la data de 17 aprilie 2006 se întemeiază pe dispoziţiile art. 998 și urm. C.civ. și are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, fiind supusă termenului general de prescripţie, prevăzut de Decretul nr. 167/1958. Momentul de la care curge acest termen este cel de la care păgubitul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea, în speţă acesta fiind cel al producerii accidentului.

Decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 331 i-a fost comunicată reclamantului, sub semnătură, la data de 22 mai 1998, dată de la care curge termenul de prescripţie pentru formularea unei cereri pentru plata unor despăgubiri.

Prin decizia nr. 572 A din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanţa de apel a reţinut că din cererea de chemare în judecată nu rezultă cu claritate dacă reclamantul a înţeles să invoce răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru fapta proprie sau pentru fapta altei persoane, situaţie în care a procedat la analizarea ambelor aspecte.

În cazul răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta proprie, a reţinut că singura obligaţie ce revenea pârâtei era de a constitui o comisie care să cerceteze accidentul de muncă.

Reclamatul a cunoscut încă de la momentul producerii accidentului elementele necesare pentru a formula o acţiune în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 Cod civil, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, faţă de care acţiunea reclamantului este prescrisă.

În cel de al doilea caz, al răspunderii civile delictuală a pârâtei pentru fapta altei persoane, curtea de apel a arătat că nu s-a făcut dovada faptei pârâtei, respectiv a necomunicării procesului verbal încheiat cu ocazia producerii accidentului, iar acţiunea reclamantului este prescrisă câtă vreme au trecut mai mult de trei ani de la data producerii accidentului.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., susţinând că ambele instanţe au aplicat greșit prevederile Decretului nr. 167/1958, constatând că dreptul la acţiune este prescris, deoarece prescripţia curge de la data la care putea cunoștea conţinutul procesului verbal întocmit la data producerii accidentului, dar pârâta nu și-a îndeplinit obligaţia comunicării acestuia.

În mod greșit instanţa a apreciat că dreptul la acţiune se naște la data desfacerii contractului de muncă, câtă vreme nu există o legătură de cauzalitate între producerea accidentului și desfacerea contractului de muncă.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 3 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripţie extinctivă este de trei ani.

Prejudiciul pentru care reclamantul solicită acordarea de despăgubiri se referă, pe de-o parte, la producerea accidentului de muncă la data de 25 octombrie 1995 și pe de altă parte la desfacerea contractului de muncă prin decizia nr. 331 emisă la data de 22 mai 1998 de pârâtă.

Termenul general de prescripţie pentru prejudiciul invocat curge de la data la care cel păgubit a cunoscut pagube și pe cel care răspunde de ea, conform art. 8 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958.

Acţiunea formulată de reclamant la data de 17 aprilie 2006 are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, fiind prescriptibilă extinctiv.

În speţă, s-a reţinut ca situaţie de fapt, că acest termen general de prescripţie a curs pe de-o parte, de la data producerii accidentului și pe de altă parte de la momentul comunicării deciziei de desfacere a contractului de muncă. În ambele situaţii termenul general de prescripţie s-a împlinit cu mult înainte de promovarea prezentei acţiuni, în anul 1998 și respectiv anul 2001.

Susţinerea reclamantului în sensul că aceste termen ar fi curs de la momentul comunicării procesului verbal de constatare al accidentului, pe care pârâta nu i l-a comunicat nici până în prezent, nu este corectă.

Aceasta deoarece la momentul producerii accidentului reclamantul cunoștea toate elementele necesare pentru a promova în justiţie o acţiune întemeiată în drept pe prevederile art. 998-999 C.civ. Înscrisurile la care reclamantul face referire nu îi împiedicau accesul la justiţie. În plus, societatea pârâtă nici nu avea obligaţia de a-i comunica procesul verbal de constatare al accidentului, ci doar de a constitui o comisie de investigare a accidentului, cum corect a reţinut și curtea de apel.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.