Exclusion of in-nature restitution for land integrated into public domain under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as unfounded, upholding the appellate decision that rejected the claimant's request for the in-nature restitution of a 130 m² plot of land and confirming the lower courts' determination that only monetary compensation is due. The dispute concerned the challenge to an administrative resolution refusing restitution, where the claimant argued the land was unlawfully confiscated under Decree No. 92/1950 and should be returned because it was free of constructions, while the defendant city argued the land had been incorporated into its public domain and used for public amenities. The court ruled that the land remained part of the local public domain and was subject to urban planning restrictions preventing natural restitution, finding that the lower courts correctly applied Article 10(1) and Article 11(4) of Law No. 10/2001, which bars in-nature restitution when the property has been integrated into public domain infrastructure, and rejected the claimant's procedural arguments regarding insufficient motivation under Article 105(2) and Article 304(5) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 5 C.proc.civ, art. 105 alin.(2) C.proc.civ, art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, art. 11 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, art. 261 pct. 5 C.proc.civ, art. 304 pct. 5, pct. 7 C.proc.civ; Exclusion of in-nature restitution for land integrated into public domain under Law No. 10/2001: The dispute concerned the challenge to an administrative resolution refusing restitution, where the claimant argued the land was unlawfully confiscated under Decree No. 92/1950 and should be returned because it was free of constructions, while the defendant city argued the land had been incorporated into its public domain and used for public amenities. The court ruled that the land remained part of the local public domain and was subject to urban planning restrictions preventing natural restitution, finding that the lower courts correctly applied Article 10(1) and Article 11(4) of Law No. 10/2001, which bars in-nature restitution when the property has been integrated into public domain infrastructure, and rejected the claimant's procedural arguments regarding insufficient motivation under Article 105(2) and Article 304(5) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal in cassation as unfounded regarding the alleged procedural violations and substantive legal errors.
Full text
Recurs. Motiv de casare.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recurs.
Index alfabetic : recurs
- motive de modificare
- motive de casare
- neregularitate procedurală
C.proc.civ., art. 105, art. 304 pct. 5, pct. 7
Potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ., casarea hotărârii recurate se poate cere când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).
Dispozițiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ. au caracter general, constituind dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
În măsura în care neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se subsumează altui motiv de casare sau de modificare, criticile formulate sunt încadrabile în cazurile care particularizează actul de procedură cu privire la care se susține că a fost nelegal îndeplinit.
ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3830 din 11 iunie 2008.
La data de 26 mai 2006, contestatorul P.A.G. a solicitat Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea, anularea parțială a dispoziției nr. 1148/2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 130 m.p. și i-au fost propuse despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și construcțiile demolate.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 140/2007, a respins
contestația ca neîntemeiată, reținând că terenul a cărui restituire în natură se solicită este afectat domeniului public de interes local, realizându-se amenajări și dotări tehnico-edilitare care ocupă funcțional întregul teren, fiind necesare în vederea unei bune utilizări a zonei în litigiu.
S-a apreciat că nu există motive temeinice pentru anularea dispoziției atacate, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 11 alin.(4) potrivit cărora suprafața de teren rămasă după demolare nu mai poate fi restituită, iar persoana îndreptățită are dreptul la măsurile reparatorii în echivalent ce se stabilesc pentru întregul imobil.
Apelul declarat de reclamant, prin care s-a invocat greșita reținere a incidenței art. 10 alin.(1) și a art. 11 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, precum și modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a încălcat regula înscrisă în art. 10 alin. (1) prima teză din Legea nr. 10/2001, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 271/A/2007 a Curții de Apel Pitești.
Instanța de apel a reținut corecta aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că, deși terenul în cauză este liber de construcții, aparține domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, are destinația de spațiu verde în cadrul amenajării urbanistice de agrement din fața Complexului Comercial Modern, iar potrivit Normelor metodologice de aplicare a legii restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv este condiționată de verificarea destinației actuale a acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea amenajări de utilitate publică.
S-a mai reținut că prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat și că nu a încălcat regula fundamentală în materia restituirilor, apreciind aplicabilă în speță excepția de la această regulă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C.
proc.civ.
Recurentul a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., în care se înscriu și cele prevăzute de art. 261 pct. 5 C.proc.civ., nearătând motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat o serie de critici exprimate prin motivele de apel și argumentele expuse în susținerea lor, nemotivarea hotărârii constituind și o „încălcare a art. 6 din Convenție”.
S-a mai susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte, instanța a reținut corect că terenul solicitat a fost preluat abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar pe de altă parte, în mod contradictoriu și nelegal a reținut că terenul aparține domeniului public, deși a fost preluat abuziv, este liber de construcții și nu există nici un act de trecere legală în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale.
Recurentul a mai arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, interpretându-se și aplicându-se greșit dispozițiile art. 10 alin. (1) teza ultimă și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Aceste texte nu au aplicare, întrucât terenul este liber de construcții și nu este supus prevederilor art. 11, nefiind expropriat, ci preluat în baza Decretului nr. 92/1950.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.