Validity of contractual jurisdiction clause as voluntary territorial prorogation under Article 19 Civil Procedure Code

. Clauză atributivă de competență. Prorogare convențională.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență. Prorogare de competență.

Index alfabetic: Competență.

- Prorogarea convențională de competență.

- Clauză atributivă.

- Norme dispozitive.

C.proc.civ. : art. 19

În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză atributivă de competență, operează prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile art.19 Cod procedură civilă.

Potrivit acestui text părțile pot conveni, prin înscris sau declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3065 din 15 mai 2008

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște, S.C. C. SRL a chemat în judecată S.C. M. Târgoviște S.A. și M. C.C. SRL, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 77.990,40 lei, reprezentând penalități de

întârziere achitare facturi.

Prin sentința civilă nr.1979 din 21 mai 2007 a Judecătoriei Târgoviște, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a apreciat că aceasta este instanța competentă să judece cauza în raport de prevederile art.14 pct.1 din contract și art.19 C.proc.civ.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 s-a declarat necompetentă să soluționeze cauza, astfel că prin sentința civilă nr.13840 din 10 octombrie 2007 a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

S-a avut în vedere că sediul pârâtei se află în raza de activitate a acestei instanțe, căreia îi revine competența de soluționare a acțiunii.

De asemenea, a fost reținută în cauză și incidența prevederilor art.10

pct.4 C.proc.civ., potrivit căreia pe lângă instanța de la sediul pârâtei, poate fi investită și instanța locului unde obligația a luat naștere sau a locului plății.

Ivindu-se un conflict negativ de competență, în sensul art.20 pct.2 C.proc.civ., întrucât două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, de a judeca aceeași pricină, cauza a fost înaintată acestei instanțe, în drept să hotărască asupra conflictului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Acțiunea dedusă judecății s-a născut ca urmare a încheierii între părți a contractului nr.205/4/2004, în cuprinsul căruia se prevede la art.14.1. că toate divergențele vor fi rezolvate pe cale amiabilă, în caz contrar vor fi date spre rezolvare instanței de judecată din București.

Prin urmare, se constată că în contract a fost inserată o clauză atributivă de competență, care are drept consecință prorogarea voluntară de

competență, permisă de dispozițiile art.19 C.proc.civ.

În adevăr, potrivit acestui text părțile pot conveni, prin înscris sau declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de anumite cazuri, care nu se regăsesc în speță.

În aceste condiții, rezultă că potrivit clauzei din contract, la care s-a făcut referire, care este în acord cu dispozițiile procedurale în materie, competența de soluționare a acțiunii de față revine Judecătoriei Sectorului 1 București.