Civil nature of sale-and-purchase contract nullity action with corporate party: appeal dismissed, local court jurisdiction confirmed

Natura civilă a litigiului având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, în care una din părți este o persoană juridică. Instanța competentă.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență materială.

Index alfabetic : Competența materială procesuală.

- Declinare.

- Persoană juridică.

- Contract de vânzare-cumpărare.

- Natura civilă a cauzei.

C.proc.civ. : art. 2 lit. b

Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.

Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, în sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comerț prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale și din care izvorăsc obligații comerciale.

Litigiul având ca obiect, acțiunea în nulitate absolută a unui contract de vânzare-cumpărare - din acest contract neizvorând obligații comerciale - este de natură civilă și competența de soluționare aparține judecătoriei în raport de valoarea obiectului cererii.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.1776 din 17 martie 2008

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București, reclamantul P.D.A. a chemat în judecată pe pârâții N.S.R., S.C. B. T. S.R.L., Municipiul București prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1999, privind un apartament dintr-un imobil situat în București, încheiat între pârâtul N.S.R., în calitate de vânzător și S.C. B.T. S.R.L., în calitate de cumpărător, cu repunerea părților în situația anterioară; să se constate că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu; să fie obligați pârâții N.S.R. și S.C. B. T. S.R.L. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul sus menționat.

Prin sentința civilă nr. 4963 din 20 mai 2005, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția civilă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.(1) lit. b C.proc.civ., valoarea obiectului cererii fiind peste 1 miliard de lei.

Prin sentința civilă nr. 1402 din 5 decembrie 2005, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a reținut că, întrucât valoarea apartamentului în litigiu fiind sub 500.000 RON, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b C.proc.civ., așa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, potrivit cărora, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei.

S-a mai reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada că apartamentul aflat în litigiu face parte din fondul de comerț al pârâtei S.C. R.T.P. S.R.L. (fostă S.C. B.T. S.R.L.).

Fiind astfel investită, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 7678 din 17 mai 2007, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția comercială, și constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut că prezentul litigiu este de natură comercială, întrucât pârâta S.C. R.T.P. S.R.L., parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, în calitate de cumpărător, este o persoană juridică cu statut de societate comercială, astfel încât, sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a C.proc.civ.

Prin sentința nr. 29 din 4 iulie 2007, Curtea de Apel București, Secția a

IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Instanța care a soluționat conflictul negativ de competență, a reținut că pricina dedusă judecății este de natură civilă și nu comercială și că valoarea obiectului acțiunii fiind sub 5 miliarde lei vechi, sunt incidente prevederile art. 2 lit. b C.proc.civ.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs S.C. R.T.P. S.R.L. invocând prevederile art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 C.proc.civ.

S-a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 15 noiembrie 1999, considerându-l un act de natură civilă deși acesta este un act de natură comercială.

Mai susține că imobilul în litigiu, cumpărat în vederea realizării activității comerciale, formează fondul de comerț și este înregistrat în evidența contabilă a societății, plătind pentru acesta taxe și impozite, astfel că, în această situație, competența de soluționare aparținea secției comerciale a Tribunalului București.

Recursul nu este fondat.

Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.

Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerț și comercianți și el privește raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul civil având ca obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum și raporturile procesuale nepatrimoniale.

Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, în sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comerț prin care se

stabilesc raporturi juridice comerciale și din care izvorăsc obligații comerciale.

În speță, contractul de vânzare-cumpărare în discuție nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, din acest contract neizvorând obligații comerciale.

De aceea, este irelevant faptul că imobilul cumpărat de recurenta-pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare formează fondul său de comerț și că este înregistrat în evidența contabilă a societății.

Drept urmare, cum litigiul dedus judecății are ca obiect, în principal, acțiunea în nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul N.S.R., în calitate de vânzător și pârâta-recurentă, în calitate de cumpărătoare, în mod just, prin hotărârea atacată, s-a apreciat că litigiul este de natură civilă și competența de soluționare aparține judecătoriei în raport de valoarea obiectului cererii.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse și constatând

legalitatea hotărârii atacate, recursul a fost respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.(1) C.proc.civ.