Reivindicare of state-seized real estate: priority of Law No. 10/2001 over Civil Code Articles 480–481 rendering common-law recovery action inadmissible

Acţiune în revendicare a unui bun preluat abuziv de stat introdusă după apariţia Legii nr. 10/2001. Aplicarea prioritară a dispoziţiilor legii speciale faţă de dreptul comun.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi Reale. Drept de proprietate privată.

Index alfabetic : Drept de proprietate.

- imobil preluat abuziv.

- acţiune în revendicare.

- bun actual

C.civ., art. 480 – 481

Legea nr. 10/2001

Art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia

Europeană a Drepturilor și Libertăţilor Fundamentale

Un demers judiciar, ce are ca scop redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv, nu poate fi parcurs decât în condiţiile și cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 10/2001.

Foștii proprietari au avut asigurat accesul la justiţie, atâta vreme cât li s-a pus la dispoziţie o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra acestor imobile, în condiţiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv. Stabilirea acestor termene în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 10/2001, a fost de natură să asigure respectarea principiului securităţii și stabilităţii raporturilor juridice în materia proprietăţii.

În acest context nu există o încălcare a prevederilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, care ocrotește un bun actual, deci existent, iar nu speranţa de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, o perioadă îndelungată de timp.

ICCJ, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1774 din 17 martie 2008

Prin sentinţa civilă nr.152/2007, Tribunalul Timiș a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamanţii H.E. și H.I. împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local Timișoara, Consiliul Local Timiș, Ministerul Finanţelor Publice, S.C. OJCVL Timiș, S.L. și S.C.

Tribunalul a reţinut că, prin acţiunea promovată, reclamanţii au solicitat să se constate naţionalizarea abuzivă în baza Decretului nr.223/1974 a unui imobil situat în Timișoara, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, prin care a fost înstrăinat acest imobil pârâţilor S.L. și S.C., să se dispună restabilirea situaţiei anterioare prin rectificarea CF, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite în anul 1980. În subsidiar, reclamanţii au solicitat ca, în cazul în care instanţa va menţine valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, să se dispună restituirea în natură numai a terenului care nu este aferent construcţiilor.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480-481 Cod civil, art.6 din Legea nr.213/1998, raportat la Convenţia europeană a drepturilor omului și la normele constituţionale în vigoare la această data, cât și la cele în vigoare la data naţionalizării, respectiv Constituţia din 1965, art.948, art.968 Cod civil și dispoziţiile art.34 din Decretul-Lege nr. 115/1938, reluate și în prevederile Legii nr.7/1996.

Tribunalul a procedat la analiza excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, stabilind că are ca obiect un imobil trecut în proprietatea statului în perioada anilor 1945-1989, acţiunea fiind înregistrată după adoptarea Legii nr. 10/2001, având în vedere precizarea reclamanţilor că este o acţiune în revendicare clasică, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun.

Legea nr. 10/2001 ca lege specială, faţă de dispoziţiile Codului civil sau ale art.6 din Legea nr.213/1998, are aplicabilitate generală, în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile, acoperind prin dispoziţiile art.2 toate situaţiile posibile. Reclamanţii au avut posibilitatea să uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001 pentru a obţine retrocedarea imobilului, ce a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.223/1974.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul din litigiu a intrat în sfera de aplicare a acestui act normativ, astfel că reclamanţii erau

îndreptăţiţi să solicite măsuri reparatorii numai în condiţiile legii speciale.

În consecinţă, s-a reţinut că introducerea unei acţiuni, chiar dacă este intitulată în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art.480-481C.civ., însă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și care are drept finalitate constatarea nevalabilităţii titlului statului și retrocedarea bunului, inclusiv cu eventuala consecinţă a constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, tinde să eludeze dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.341/2007 a admis apelul declarat de reclamanţii H.E. și H.I. împotriva sentinţei Tribunalului Timiș, pe care a desfiinţat-o și a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Instanţa a reţinut faptul că acţiunea în revendicarea imobiliară este

imprescriptibilă, acest aspect fiind consacrat cu valoare de principiu în dreptul intern român, astfel că nu poate fi refuzat accesul la justiţie al cetăţenilor, cu argumentul că datorită intervenţiei unor legi speciale de reparaţie, în speţă Legea nr. 10/2001, accesul la justiţie nu mai poate fi permis.

Legea nr. 10/2001 instituie în realitate o cale pur administrativă, ce constituie o alternativă oferită cetăţenilor pentru redobândirea proprietăţilor și nu instituie o obligaţie în sarcina acestora cu privire la calea ce trebuie urmată.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Timișoara, au declarat recurs Consiliul Judeţean Timiș, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, S.L. și S.C.

Consiliul Judeţean Timiș a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, deoarece odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, o acţiune în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun este inadmisibilă. Mai arată recurentul că incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu limitează reclamanţilor accesul la un proces echitabil.

În același sens sunt și criticile formulate de către Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, S.L. și S.C.

Acești recurenţi învederează că, în mod temeinic instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, pentru că nu au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001.

De fapt, recursurile celor trei recurenţi se întemeiază pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., referindu-se strict la împrejurarea că în mod greșit instanţa de apel a ignorat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, conform cărora reclamanţii trebuiau să urmeze procedura instituită de această lege pentru redobândirea bunurilor preluate abuziv.

Recursurile sunt fondate.

Acţiunea în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art.480-481 din C.civ., este instrumentul juridic pe care legiuitorul îl oferă proprietarului neposesor pentru a putea cere restituirea bunului său, aflat în posesia altei persoane ce nu are calitate de proprietar.

Acesta este motivul pentru care în cadrul unei acţiuni în revendicare imobiliară, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, arătând titlul în baza căruia a dobândit calitatea de proprietar.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio in integrum, ca efect al ineficacităţii actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispoziţiile art.480-481 C.civ.

Prin Legea nr. 10/2001, se instituie măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, cu titlu sau fără titlu valabil.

Prin consacrarea principiului restituirii în natură a imobilului, legea oferă posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului preluat de stat, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură, făcând dovada dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite.

Prin urmare, reclamanţii nu se află în situaţia în care dreptul lor de

proprietate, actual și necontestat se bucură de protecţia oferită de dispoziţiile art.480 și art.481 din C.civ.

Este vorba despre un demers judiciar declanșat, ce are ca scop redobândirea unui drept de proprietate asupra imobilelor ce s-au preluat abuziv.

Dar, un asemenea demers judiciar nu poate fi parcurs decât în condiţiile și cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, care constituie dreptul comun în materie.

Prin urmare, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, atunci când a respins acţiunea reclamanţilor, cu motivarea că nu au parcurs procedura instituită de Legea nr. 10/2001, fără să încalce art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului.

Procedând astfel, nu se poate susţine că, reclamanţii nu au avut asigurat accesul la justiţie, atâta vreme cât li s-a asigurat o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, în condiţiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr.10/2001 a fost prelungit succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea celor aflaţi în situaţii identice să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare a acesteia.

Conform jurisprudenţei constante a organelor jurisdicţionale ale Convenţiei, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 ocrotește bunurile actuale, iar nu speranţa de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, de o perioadă îndelungată de timp.

Atâta vreme cât reclamanţii au avut la dispoziţie o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum prima instanţă în mod temeinic și legal a reţinut, nu poate fi primită motivarea instanţei de apel, în sensul că acestora nu le-a fost respectat liberul acces la justiţie. Stabilirea unui termen în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 10/2001, a fost de natură să asigure respectarea principiului securităţii și stabilităţii raporturilor juridice în materia proprietăţii.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de Consiliul Judeţean Timiș, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, S.L. și S.C. au fost admise, s-a modificat decizia Curţii de Apel Timișoara, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului Timiș, care a fost menţinută ca legală.