Challenge for annulment: standing to invoke improper summons of non-party and exclusion of substantive judicial error from material error ground.

Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Contestaţia în anulare. Condiţii de admisibilitate.

Index alfabetic : Căi extraordinare de atac.

- contestaţia în anulare de drept comun.

- contestaţia în anulare specială.

C.proc.civ., art. 317 alin.(1) pct. 1, art. 318

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C.pr.civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea

vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca.

Astfel, o parte nu are abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare, în baza art. 317 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ., pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces.

Dispoziţiile art. 318 C. vizează greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiași instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil.

ICCJ, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 280 din 18 ianuarie 2008

La 6 februarie 2007 S.E. a formulat o contestaţie în anularea deciziei nr. 8589 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Deva, S.C. S. SA Deva, și S.C. M.E. S.R.L. Deva.

În motivarea contestaţiei în anulare, se arată că recursul a fost soluţionat cu lipsă de procedură cu numita P.P. și că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât Înalta Curte a reţinut eronat că sentinţa civilă nr. 34 din 1 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, Secţia civilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare formulată de P.P. și i s-au acordat despăgubiri pentru același imobil ce formează obiectul notificării sale trimisă în temeiul Legii nr. 10/2001, îi este opozabilă.

Contestaţia în anulare este nefondată.

Potrivit art. 317 alin.(1) pct.1 C.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Totodată conform art. 318 C.pr.civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contrar celor arătate prin contestaţia în anulare, numita P.P. nu a fost parte în litigiul soluţionat irevocabil prin decizia atacată.

Atât contestatoarea cât și numita P.P. au trimis câte o notificare Primăriei Municipiului Deva, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil situat în Municipiul Deva.

La 19 februarie 2004, reclamanta S.E. l-a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Deva și a solicitat restituirea în natură a imobilului respectiv.

Pe parcursul procesului, Primarul Municipiului Deva a emis o dispoziţie prin care a respins atât notificarea reclamantei cât și cea formulată de numita

P.P.

Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 391 din 3 iunie 2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8589 din 26/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererile de intervenţie în interesul pârâtului formulate de S.C. M.E. S.R.L. și S.C. S. S.A. și a respins ca nefondată contestaţia reclamantei S.E.

Cu alte cuvinte, în procesul soluţionat irevocabil prin decizia atacată cu contestaţia în anulare, au fost părţi contestatoarea S.E., în calitate de reclamantă, Primarul Municipiului Deva, în calitate de pârât și S.C. M.E. S.R.L. și S.C. S. SA în calitate de interveniente.

În aceste condiţii, cum numita P.P. nu a fost parte în acest proces, nu se poate invoca pe calea contestaţiei în anulare lipsa de procedură cu această persoană.

De altfel, pe calea contestaţiei în anulare contestatoarea S.E. ar fi putut invoca numai lipsa de procedură cu persoana sa, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât la termenul când s-a soluţionat recursul declarat împotriva deciziei nr. 1201/A din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, cea în cauză a fost prezentă prin mandatar.

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C.pr.civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca.

Așadar, contestatoarea nu are abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces.

Prin sentinţa civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3506/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost

admisă acţiunea reclamantei P.P. și cererile de intervenţie în interes propriu formulate de S.E., S.M și S.A., pârâtul Ministerul Finanţelor ca reprezentant al Statului Român fiind obligat să le plătească suma de 410.807.424 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru imobilul situat în municipiul Deva, adică pentru același imobil revendicat de contestatoarea S.E. în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestaţiei în anulare, se arată că dezlegarea dată litigiului prin decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale constând în aceea că instanţa supremă a stabilit eronat că sentinţa civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara, îi este opozabilă contestatoarei, chiar dacă nu a fost parte în litigiul anterior, întrucât nu se pot obţine măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent de două ori pentru același imobil uzând de temeiuri de drept diferite.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C.pr.civ. – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluţia pronunţată.

Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 C.pr.civ. respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanţă, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele motive de recurs nu era necesară timbrarea; anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părţii; pronunţarea asupra legalităţii unei alte hotărâri decât cea recurată etc.

Textul vizează așadar greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiași instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil. Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeași instanţă sub motivul greșitei stabiliri a situaţiei de fapt sau greșitei aplicări sau interpretări a legii.

În cazul în speţă, contestatoarea S.E. nu a invocat o eroare materială în sensul art. 318 C.pr.civ., ci o pretinsă greșeală de judecată săvârșită de către instanţa care a soluţionat recursul, greșeală care însă nu poate fi îndreptată pe calea contestaţiei în anulare.

Ca atare, în raport de cele arătate, contestaţia în anulare formulată de reclamanta S.E. a fost respinsă ca nefondată.