Inapplicability of Law No. 10/2001 restitution to property transferred to state via enforcement of criminal judgment for civil liability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts’ decisions that rejected the claim for restitution and leaving in force the rulings that the property did not qualify for recovery under Law No. 10/2001. The dispute concerned the restitution of a fractional share of an apartment that had been transferred to the state in 1961 through the enforcement of a criminal judgment, where the deceased parent, acting as the civilly liable party for a minor child's offense, was ordered to pay a specific debt to the state. The appellant argued that the property fell under the catch-all provision of Art. 2(h) of Law No. 10/2001, which covers all other abnormally taken properties, but the court held that this provision is inapplicable because the transfer was made in satisfaction of a valid state claim resulting from a criminal title, pursuant to Decree No. 221/1960 and Government Order No. 792/1960, without any violation of the legal procedures in force at the time. The decisive legal basis is the strict interpretation of Art. 2 and Art. 6 of Law No. 213/1998, which excludes from the scope of reparations legislation properties that entered the state's ownership as valid consideration for a pre-existing debt, distinguishing lawful enforcement of a judicial title from abusive expropriation.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 306 alin.(3) C.proc.civ, art. 304 pct. 9 C.proc.civ, art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998, art. 312 alin.(1) C.proc.civ; Inapplicability of Law No. 10/2001 restitution to property transferred to state via enforcement of criminal judgment for civil liability: 10/2001. The dispute concerned the restitution of a fractional share of an apartment that had been transferred to the state in 1961 through the enforcement of a criminal judgment, where the deceased parent, acting as the civilly liable party for a minor child's offense, was ordered to pay a specific debt to the state. The appellant argued that the property fell under the catch-all provision of Art. 2(h) of Law No. 10/2001, which covers all other abnormally taken properties, but the court held that this provision is inapplicable because the transfer was made in satisfaction of a valid state claim resulting from a criminal title, pursuant to Decree No. 221/1960 and Government Order No. 792/1960, without any violation of the legal procedures in force at the time. The decisive legal basis is the strict interpretation of Art. 2 and Art. 6 of Law No. 213/1998, which excludes from the scope of reparations legislation properties that entered the state's ownership as valid consideration for a pre-existing debt, distinguishing lawful enforcement of a judicial title from abusive expropriation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the final order to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
. Imobil preluat preluat în temeiul unei sentințe penale. Inaplicabilitatea art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat în temeiul unei sentințe penale. Inaplicabilitatea art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Index alfabetic. Drept civil
- Imobil
- Sentință penală
Legea nr. 10/2001: art. 2
Decretul nr. 221/1960
H.C.M. nr. 792/1960: art. 46
Bunurile trecute în proprietatea statului în contul unei creanțe a statului, ce a rezultat dintr-o hotărârea penală care a constituit titlu executoriu nu pot fi restituite în baza Legii nr. 10/2001, întrucât față de modalitatea de preluare a imobilului, acesta nu face parte din categoria bunurilor menționate la art. 2 din lege.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 26 din 8 ianuarie 2008.
Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea O.D. în
contradictoriu cu Primăria municipiului București, prin primar general.
În motivarea hotărârii se arată că imobilul solicitat prin notificare nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât a fost preluat în temeiul unei sentințe penale, urmare a obligării autorului contestatoarei, B.G., în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata sumei de 3752,77 lei către fostul Sfat popular al capitalei.
Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului pentru considerentele ce urmează.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin punerea în executare a sentinței penale 14996/1959. Prin această sentință, fratele contestatoarei, P.G., a fost obligat la plata sumei de 277,10 lei contravaloarea obiectelor furate precum și la plata sumei de 3752,77 lei. Tatăl contestatoarei, dat fiind faptul că la data săvârșirii faptelor B.G. era minor, a fost obligat, ca parte responsabilă civilmente, la plata sumei de 240 lei către U.C.F.S. și la 6.500 lei către Întreprinderea de Transporturi. Contestatoarea nu a făcut dovada că executarea titlului executor, sentința penală, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor în vigoare, așa încât imobilul în litigiu nu se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a-i din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, susținând nelegalitatea acesteia sub următoarele aspecte :
Executarea silită a sentinței penale a fost efectuată de către executorul judecătoresc de pe lângă fostul Tribunal al Capitalei, în baza prevederilor Decretului nr. 221/1960 și art. 46 din H.C.M. nr. 792/1960, în sensul preluării fără plată a cotei indivize de 1/2 din imobilul în litigiu, emițându-se în acest
sens Decizia nr. 483 din 30 mai 1961.
Recurenta a solicitat restituirea în natură a cotei indivize de 3/8 din imobil, dobândită în baza certificatului de moștenitor nr. 198 din 4 noiembrie 1960.
Dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile, respectiv art. 2 lit. h, prevederi care acoperă orice alte situații decât cele enumerate la literele a-f, astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care Statul Român a preluat imobilele de la particulari.
Criticile neîncadrate de recurentă în drept, au fost analizate de instanță, în condițiile art. 306 alin.(3) C.proc.civ., din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., față de împrejurarea că s-au invocat nesocotirea unor dispoziții de drept notarial în soluționarea cauzei.
Recursul este nefondat pentru considerente ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. h prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Din coroborarea celor două texte rezultă că pentru a fi incidente dispozițiile legii de reparații, în prezenta cauză este necesar a se face dovezi cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 31 din Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice, a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și cu privire la executarea confiscării, precum și de art. 46 din Hotărârea nr. 792 pentru aplicarea Decretului nr. 221/1960.
Primul articol cuprinde dispoziții privitoare la modalitatea de valorificare a bunurilor enumerate de art. 31 alin. II lit. d se arată că bunurile imobile trec în proprietatea statului când urmărirea se face pentru cerințele statului prin predare, pe seama creanței, comitetului executiv al unității administrative.
Dispozițiile art. 46 din H.C.M. nr. 792/1960 se referă la obligația organului de executare de a întocmi un proces-verbal în care va consemna cele constatate.
În cauza de față, astfel cum au reținut ambele instanțe de fond, cota de 1/2 a trecut în proprietatea statului în contul unei creanțe a statului, ce a rezultat din hotărârea penală ce a constituit titlu executoriu. Situația de fapt arătată rezultă și din conținutul procesului-verbal din 30 decembrie 1960 încheiat în dosarul execuțional cu nr. 14996/1959.
Cum nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor în temeiul cărora cota de 1/2 din imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, instanțele de fond au aplicat corespunzător dispozițiile Legii nr. 10/2001, atunci când au constatat că față de modalitatea de preluare a imobilului, acesta nu face parte din categoria bunurilor menționate la art. 2 din lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat, reținând că dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. nu au incidență în cauză.