Criminal prosecution refusal for abuse of office, perjury, and forgery in real estate transfer
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the complainant’s objection against the prosecution's resolution not to initiate criminal proceedings. The dispute concerned a private complaint alleging abuse of office, perjury, intellectual forgery, and use of forgery committed by a judge, a bailiff, and a land registry officer, which allegedly prevented the complainant from taking possession of a donated apartment; the investigating authority had previously found the accusations unsubstantiated. The court applied Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure, confirming that the lower court correctly determined the defendants did not commit the charged acts and no grounds for cassation existed, thereby leaving the non-securing of criminal prosecution in force and ordering the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 260 C. pen, art. 289 C. pen, art. 291 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal prosecution refusal for abuse of office, perjury, and forgery in real estate transfer: Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
N.R.T. a cerut trimiterea în judecată a numiților: L.A., judecător la Judecătoria Vatra Dornei; S.R., executor judecătoresc și B.E., șefa Cărții Funciare din cadrul sus-menționatei judecătorii, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen.; mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.; fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În esență reclamantul a susținut că părinții săi, T. și A.N. i-au transferat, prin donație, un apartament, în stăpânirea căruia nu a putut intra, datorită manoperelor dolosive folosite de inculpați.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția nr. 104/2002, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților, deoarece faptele imputate acestora nu se confirmă.
N.R.T. s-a plâns împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Curtea de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 3 din 17 martie 2003, a respins, ca nefondată, plângerea.
Prin recursul de față, N.R.T. critică sentința, reiterând cererea introductivă.
Critica nu este întemeiată.
Curtea de Apel Suceava a reținut, corect că învinuiții nu au săvârșit faptele care li se impută de către N.R.T.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.R.T., împotriva sentinței penale nr. 3 din 17 martie 2003, a Curții de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.