Limits of judicial clarification: appellate modification of contract rescission effects beyond statutory clarification scope
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal in part, modifying the lower court’s decision to uphold the first-instance ruling that dismissed the original clarification request, while maintaining the dismissal of the opposing party’s appeal. The dispute centered on a commercial case regarding the resolution of a sale contract, where the first instance issued an order under Article 281 of the Civil Procedure Code clarifying that "restoring the previous situation" referred strictly to land registry updates rather than the physical restitution of property; the appellate court had reversed this, interpreting the phrase to include the return of possession, which the High Court found to be an impermissible modification of the judgment on the merits. The decisive legal basis was the interpretation of Article 281 Civil Procedure Code, which limits a clarification request to expiating ambiguities in the judgment’s operative part without altering the substantive solution or re-examining the merits, rendering the appellate court’s expansion of the order’s scope a procedural error.
Legislator headnote
AI generatedart.312 (1) cu referire la art.304 pct.9 cod procedură civilă; Limits of judicial clarification: appellate modification of contract rescission effects beyond statutory clarification scope: The dispute centered on a commercial case regarding the resolution of a sale contract, where the first instance issued an order under Article 281 of the Civil Procedure Code clarifying that "restoring the previous situation" referred strictly to land registry updates rather than the physical restitution of property; the appellate court had reversed this, interpreting the phrase to include the return of possession, which the High Court found to be an impermissible modification of the judgment on the merits. The decisive legal basis was the interpretation of Article 281 Civil Procedure Code, which limits a clarification request to expiating ambiguities in the judgment’s operative part without altering the substantive solution or re-examining the merits, rendering the appellate court’s expansion of the order’s scope a procedural error.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive for admitting the appeal and modifying the lower court's decision.
Full text
Exercitarea controlului de legalitate asupra unei încheieri pronunţate în temeiul art.2811 (1) Cod procedură civilă. Conţinut
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe.
Index alfabetic : control legalitate
- lămurirea hotărârii
Cod procedură civilă, art.281¹, art.399 alin.1,
art.400 alin.2, art.720ind.8
Controlul exercitat împotriva unei încheieri pronunţate în temeiul art.2811 (1) Cod procedură civilă, în ipoteza cauzei de admitere a cererii, nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară şi nu depăşeşte, modifică sau reconsideră hotărârea pronunţată.
Prin înţelesul pe care îl dă sintagmei restabilirii situaţiei anterioare în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiv restituirea proprietăţii către reclamant, instanţa de apel modifică soluţia fondului, modificare ce nu putea fi dispusă decât în cadrul exercitării căii de atac împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1367 din 8 mai 2009
Prin sentinţa comercială nr.940/COM din 16 mai 2007 Tribunalul Bihor – Secţia comercială a admis acţiunea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâta SC G.I. SRL şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în favoarea pârâtei şi a reînscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren cu construcţii.
Reţine tribunalul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a diferenţei de preţ până la termenul prevăzut în contract, situaţia în care operează pactul comisoriu instituit prin clauzele asumate cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul L.M. a solicitat în temeiul art.2811 Cod procedură civilă lămurirea dispozitivului sentinţei comerciale nr.940 din 15 mai 2007 cu privire la sintagma „restabilirea situaţiei anterioare, urmare rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 23 octombrie 2008, instanţa, după ascultarea părţilor, care au fost citate în acest sens, a admis cererea reclamantului, stabilind că prin sintagma „restabilirea situaţiei anterioare” încheierii contractului de vânzare-cumpărare se înţelege doar restabilirea situaţiei anterioare de Carte Funciară, şi nu repunerea în situaţia anterioară în sensul că reclamantul să-şi primească înapoi proprietatea care a făcut obiectul contractului, sub aspectul posesiei.
Lămurind astfel dispozitivul sentinţei pronunţate, instanţa a explicitat în considerentele încheierii că a avut în vedere obiectul acţiunii introductive, respectiv limitele investirii, sub aspectul cererii de restabilirea situaţiei anterioare, care a vizat numai radierea dreptului de proprietate din Cartea Funciară înscris în numele pârâtei şi reînscrierea lui în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel ambele părţi, reclamantul susţinând că rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, lipseşte de orice efecte convenţia părţilor astfel încât repunerea în situaţia anterioară urma să fie dispusă ca o consecinţă a rezoluţiunii, fără să fie necesară o cerere distinctă; pârâta a invocat prin motivele de apel inadmisibilitatea cererii de lămurire întemeiată pe dispoziţiile art.2811 Cod procedură civilă susţinând că în cauză sunt incidente prevederile art.399 Cod procedură civilă, respectiv calea unei contestaţii la titlu în condiţiile în care sentinţa fondului a cărui lămurire se cere constituie titlu executoriu.
Prin decizia nr.19 din data de 3 februarie 2009 Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în parte Încheierea din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Bihor stabilind că prin sintagma „restabilirea situaţiei anterioare” se înţelege tot ceea ce presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, respectiv ca reclamantul să-şi primească înapoi proprietatea ce a constituit obiectul contractului; apelul declarat de pârâta a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel pornind în raţionamentul său de la efectele pe care le produce rezoluţiunea unui contract sub aspectul repunerii celor două părţi în starea existentă anterior încheierii sale, apreciază că, în speţă, deşi reclamantul nu a solicitat expres obligarea cumpărătorului la predarea bunului ori evacuarea sa, rezoluţiunea contractului impune, ca o consecinţă evidenţă ca vânzătorul să-şi primească înapoi proprietatea.
Totodată instanţa de apel apreciază că tribunalul a interpretat şi lămurit restrictiv sintagma „restabilirea situaţiei anterioare” referindu-se strict la modificările din cartea funciară.
Referitor la apelul pârâtei instanţa de control judiciar reţine că argumentele invocate de parte în sensul inadmisibilităţii cererii de lămurire sunt neîntemeiate, deoarece dispoziţiile art.2811 Cod procedură civilă nu fac nici o distincţie cu privire la caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti la momentul formulării cererii de lămurire a dispozitivului, dreptul părţii interesate de a uza de dispoziţiile art.2811 Cod procedură civilă sau art.399 Cod procedură civilă nefiind îngrădit.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC G.I. SRL a declarat recurs solicitând modificarea în tot a hotărârii date în apel în sensul respingerii apelului reclamantului, admiterii apelului societăţii şi respingerii cererii de lămurire a dispozitivului ca inadmisibilă.
Argumentele recurentei, în susţinerea motivelor de recurs s-au întemeiat pe caracterul executoriu al hotărârii pronunţate de tribunal în materia comercială conferit de art.7208 cod procedură civilă şi pe dispoziţiile art.399 cod procedură civilă potrivit cărora se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Potrivit recurentei, dispoziţiile art.2811 cod procedură civilă nu îşi mai găsesc aplicarea în cauză deoarece în baza titlului executoriu s-a pornit executarea, calea de urmat fiind contestaţia la executare, în acest sens fiind şi interpretarea dată de doctrină.
Sub un al doilea aspect recurenta susţine că cererea de lămurire este şi nefondată câtă vreme dispozitivul sentinţei respectă fidel petitul acţiunii, iar conţinutul său nu conţine nici o contradicţie.
Susţine recurenta că instanţa de apel prin hotărâre dată a schimbat dispozitivul sentinţei procedând în mod nepermis.
Asupra recursului
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul declarat în cauză de recurenta pârâtă SC G.I. SRL este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Dispoziţiile art.2811 cod procedură civilă trebuie înţelese în sensul clarificării, explicitării, măsurilor dispuse de instanţă prin dispozitivul hotărârii atunci când acesta nu este suficient de clar şi poate genera dificultăţi în înţelegerea lui nu numai în situaţia unor hotărâri susceptibile de executare silită, dar şi în situaţia hotărârilor nesusceptibile de executări silite, dar care trebuie respectate în aceeaşi măsură de către părţile între care s-a derulat litigiul.
Altfel spus prin procedura instituită de dispoziţiile art.2811 cod procedură civilă hotărârea nu poate fi modificată sau reconsiderată deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, chiar dacă aceasta are caracter provizoriu, în ipoteza unei hotărâri care nu a rămas irevocabilă.
Posibilitatea lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu pe calea contestaţiei la executare reglementată de art.399 (1) cod procedură civilă nu exclude utilizarea procedurii prevăzute de art.2811 cod procedură civilă pentru lămurirea titlului executoriu respectiv a hotărârii care potrivit legii constituie titlu executoriu, deoarece dispoziţiile susmenţionate prevăd explicit aceasta opţiune prin sintagma „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811 cod procedură civilă....”, iar împrejurarea că în cazul unei contestaţii la executare competenţa aparţine după art.400 (2) cod procedură civilă tot instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută şi a cărei lămurire se cere, constituie un argument peremptoriu în sensul posibilităţii utilizării pentru lămurirea unor hotărâri ce constituie titlu executoriu fie a procedurii prevăzute de art.2811 fie a contestaţiei la executare.
Prin urmare susţinerile recurentului referitoare la inadmisibilitatea cererii de lămurire a hotărârii tribunalului care după art.7208 cod procedură civilă, este executorie, pe calea prevăzută de art.2811 apar ca nefondate.
Criticile recurentului cu privire la soluţia adoptată de instanţa de apel respectiv la interpretarea dată sintagmei repunerii părţilor în situaţia anterioară, sunt însă, fondate.
În cauză instanţa de fond investită cu o cerere de lămurire a dispozitivului, prin încheierea pronunţată în temeiul art.2811 cod procedură civilă a clarificat sintagma restabilirea situaţiei anterioare cu referire la menţiunile din cartea funciară, clarificare care nu schimbă soluţia adoptată în cauză, argumentate din considerentele sentinţei păstrându-şi deplina valabilitate şi concordanţă cu partea din dispozitiv astfel cum a fost lămurită.
Instanţa de apel prin înţelesul pe care îl dă sintagmei restabilirii situaţiei anterioare în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiv restituirea proprietăţii către reclamant, modifică soluţia fondului, modificare ce nu putea fi dispusă decât în cadrul exercitării căii de atac împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Argumentele instanţei de apel referitoare la efectele pe care le produce rezoluţiunea sau rezilierea unui contract sub aspectul repunerii părţilor în situaţia anterioară, repunere care se poate dispune, în opinia instanţei, chiar dacă nu s-a cerut in terminis prin cerere de chemare în judecată, ţin în mod evident de analiza pe fond a cauzei, a dezlegării date de prima instanţă cererii de rezoluţiune a contractului de vânzare-cumpărare cu care a fost investită.
Or, controlul exercitat împotriva unei încheieri pronunţate în temeiul art.2811 cod procedură civilă, în ipoteza cauzei de admitere a cererii, nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară şi nu depăşeşte, modifică sau reconsideră hotărârea pronunţată, altfel spus, dacă încheierea respectă cerinţele impuse de art.2811 cod procedură civilă pentru a fi adoptată.
Aşa fiind Înalta Curte constatând că dezlegarea dată în apel excede obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei cu a cărei verificare a fost investită, ceea ce semnifică o încălcare a dispoziţiilor legale referitoare la judecarea apelului, în temeiul art.312 (1) cu referire la art.304 pct.9 cod procedură civilă a admis recursul şi a modificat în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul L.M. înpotriva încheierii din 23 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, urmând a fi menţinute dispoziţiile din decizia recurată referitoare la respingerea apelului declarat de pârâtă.