Driving under the influence lacking minimum social danger: concrete assessment of crime threshold under Art. 181 Penal Code
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the defendant's appeal, quashed the appellate court's conviction, and reinstated the lower court's acquittal with an administrative fine, thereby ruling in favor of the defendant. The dispute concerned a challenge to an appellate decision that had convicted the driver of driving under the influence pursuant to Article 87(1) of Ordinance No. 195/2002, after the trial court had initially acquitted him by applying Article 181 of the Penal Code to find that the act lacked the requisite degree of social danger. The Supreme Court held that the appellate court erred by applying general statistics on road safety rather than assessing the concrete social danger of the specific incident, which involved a minor fender-bender on a low-traffic street, no prior criminal record, and mitigating personal circumstances. The decisive legal basis was Article 181 of the Penal Code, interpreted in conjunction with Article 3859(1)(18) of the Code of Criminal Procedure, which requires a specific, concrete evaluation of the mode of commission, circumstances, consequences, and perpetrator's conduct to determine if an act constitutes a crime or merely a minor infraction.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen, art. 181 C. proc. pen, art. 181 C. pen, art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 91 lit. c) C. pen, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen; Driving under the influence lacking minimum social danger: concrete assessment of crime threshold under Art. 181 Penal Code: The dispute concerned a challenge to an appellate decision that had convicted the driver of driving under the influence pursuant to Article 87(1) of Ordinance No. 195/2002, after the trial court had initially acquitted him by applying Article 181 of the Penal Code to find that the act lacked the requisite degree of social danger. The Supreme Court held that the appellate court erred by applying general statistics on road safety rather than assessing the concrete social danger of the specific incident, which involved a minor fender-bender on a low-traffic street, no prior criminal record, and mitigating personal circumstances. The decisive legal basis was Article 181 of the Penal Code, interpreted in conjunction with Article 3859(1)(18) of the Code of Criminal Procedure, which requires a specific, concrete evaluation of the mode of commission, circumstances, consequences, and perpetrator's conduct to determine if an act constitutes a crime or merely a minor infraction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the appellate decision, and reinstating the first-instance sentence.
Full text
Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs
- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
- stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei
C. pen., art. 181
C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 18
În conformitate cu Decizia nr. 8 din 9 februarie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 694 din 15 octombrie 2009, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 C. pen. sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale. Prin urmare, hotărârea instanţei de apel este supusă casării pentru neaplicarea art. 181 C. pen., dacă instanţa de apel nu a stabilit corespunzător în concret gradul de pericol social al faptei prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ţinând seama de modul şi de mijloacele de săvârşirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, ci ţinând seama de aspecte generale privind faptele care constituie încălcări ale regimului circulaţiei pe drumurile publice, ceea ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1455 din 17 aprilie 2009
Prin sentinţa penală nr. 371 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.
În baza art. 181 alin. (3) şi art. 91 lit. c) C. pen. a sancţionat pe inculpat cu 1.000 lei amendă administrativă.
Pentru a fi dispus astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul T.M. lucrează în calitate de agent în cadrul unui penitenciar şi este proprietarul unui autoturism şi posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1996.
La data de 28 aprilie 2007, în jurul orei 17,00, inculpatul conducea autoturismul pe strada C. din Focşani cu intenţia de a ajunge la domiciliu.
Într-o curbă, a efectuat un viraj mai larg, acroşând un alt autoturism condus regulamentar de martorul B.A.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,80 g0/00.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, este dovedită prin procesul-verbal din 28 aprilie 2007, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declaraţiile martorului B.A., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
S-a reţinut, de asemenea, că fapta comisă de inculpat nu prezintă grad de pericol social al infracţiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, întrucât acesta nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul procesului penal, a avut o comportare corectă la locul de muncă şi în societate, este bolnav şi are în îngrijire pe mama sa bolnavă şi în gradul II de invaliditate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel procurorul, care a criticat-o pentru greşita achitare, solicitând înlăturarea aplicării art. 181 C. pen. şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea săvârşită.
Apelul a fost apreciat ca fondat de Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, care, prin decizia nr. 167/A din 29 decembrie 2008, l-a admis şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute în art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M., care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea ei şi menţinerea sentinţei prin care s-a apreciat, corect, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că instanţa de apel, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecăţii, ceea ce a avut drept efect greşita condamnare a inculpatului.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege, prezintă un pericol social, dar este greşită aprecierea instanţei de apel care, în justificarea soluţiei de condamnare a inculpatului, invocă aspecte generale, respectiv: „frecvenţa evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, fiind determinată de numărul tot mai mare de participanţi la trafic, unii dintre ei uneori iresponsabili datorită unui comportament agresiv în conducerea mijloacelor de transport şi deplasarea pe căi rutiere, de asemenea, necorespunzătoare.”
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului şi la persoana acestuia, neputându-i-se reproşa inculpatului situaţia necorespunzătoare a drumurilor, numărul mare de participanţi la trafic şi atitudinea iresponsabilă a altor conducători auto, ce fac să crească numărul evenimentelor rutiere.
În speţă, inculpatul a condus autovehiculul pe o stradă din Focşani care nu este extrem de circulată, s-a deplasat cu autoturismul, întrucât fusese apelat de mama sa, căreia îi erau necesare nişte medicamente, evenimentul rutier a constat în acroşarea uşoară a unui autoturism, iar proba biologică nu a putut fi repetată pentru stabilirea certă a alcoolemiei, întrucât i s-a făcut rău.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent principal la un penitenciar, din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultând că în activitatea desfăşurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-şi sarcinile cu răspundere, perseverenţă, dovedind principialitate şi integritate morală. Este apreciat de colegi şi de superiori, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori.
Inculpatul îşi întreţine mama, bolnavă, încadrată în gradul II de invaliditate.
Luând în considerare toate aceste elemente, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că instanţa de fond cuantificase judicios gravitatea concretă a faptei săvârşită de inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 167/A din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, a casat decizia penală recurată şi a menţinut sentinţa penală nr. 371 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea.