Traficking of minors: illegal change of legal classification and failure to extend criminal action in appeal

Recurs. Cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 12 C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 12 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 12

Dacă instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului, direct în apel, pentru complicitate la forma agravată a infracţiunii de trafic de minori, săvârşită faţă de două victime, deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la forma simplă a acestei infracţiuni, săvârşită faţă de o singură victimă, fără a schimba încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen., este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Într-o astfel de situaţie, dacă instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului, direct în apel, pentru forma continuată a complicităţii la infracţiunea de trafic de minori, reţinând în sarcina inculpatului un al doilea act material pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, săvârşit faţă de a doua victimă, fără ca, în prealabil, să extindă acţiunea penală, conform art. 335 C. proc. pen., este incident şi cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., referitor la nelegala sesizare a instanţei.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1328 din 4 aprilie 2011

Prin sentinţa nr. 23 din 11 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală:

A fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de minori, din infracţiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata Ţ.V.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata Ţ.V. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ţ.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.l. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art, 42 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata C.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Alba nr. 2/D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Ţ.V., C.l. şi C.G. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. inculpata Ţ.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracţiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.;

2. inculpatul C.l. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi complicitate la proxenetism prevăzută în art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracţiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.;

3. inculpata C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la trafic de minori prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi complicitate la proxenetism prevăzută în art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracţiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

Prin decizia nr. 4/A din 3 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 23 din 11 februarie 2009, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, procedând la o nouă judecare a cauzei:

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpata Ţ.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatei Ţ.V. pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei Ţ.V. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A interzis inculpatei Ţ.V. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute în art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A interzis inculpatului C.I. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute în art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate şi au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii.

Examinând decizia recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, din oficiu, incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât aceasta a fost condamnată de către instanţa de apel pentru o altă faptă decât aceea pentru care a fost trimisă în judecată, fără să facă aplicarea art. 334 - art. 335 C. proc. pen.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 2/D/P/2008 din 12 mai 2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Alba, inculpata C.G. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori în formă simplă, prevăzută în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că a sprijinit-o în mod direct pe inculpata Ţ.V. prin acceptarea găzduirii minorei T.I. în imobilul proprietate personală în scopul exploatării sexuale a acesteia şi folosirea sumelor obţinute din traficarea minorei la amenajarea imobilului.

Instanţa de fond, deşi reţine în expozitivul sentinţei că inculpata C.G. a fost trimisă în judecată pentru forma simplă a infracţiunii de complicitate la trafic de minori şi fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform dispozitivului a dispus achitarea inculpatei pentru complicitate la trafic de minori în forma agravată prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Instanţa de apel, fără să observe această nelegalitate, dispune condamnarea inculpatei C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., reţinând participarea acesteia în forma complicităţii la traficarea de către inculpata Ţ.V. a minorelor T.l. şi B.A. deşi, la rândul său, reţine în expozitiv că această inculpată a fost trimisă în judecată pentru complicitate la traficarea de către inculpata Ţ.V. numai a minorei T.l.

Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanţe între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia.

În măsura în care instanţa de apel aprecia că încadrarea juridică dată faptei reţinute de procuror în sarcina inculpatei C.G., aceea de complicitate la trafic de minori în formă simplă prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu corespunde situaţiei faptice rezultată din probele administrate şi că încadrarea juridică corectă este aceea de complicitate la trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, instanţa avea obligaţia de a urma procedura prevăzută în dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

Potrivit textului de lege menţionat, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Îndeplinirea acestor condiţii constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei.

Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile.

Nu are relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpaţii sunt privaţi de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică.

În speţă, însă, cu atât mai mult se impunea respectarea procedurii prevăzute în art. 334 C. proc. pen. cu cât inculpata a fost trimisă în judecată pentru o faptă încadrată în dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 5 la 15 ani închisoare şi este condamnată pentru o faptă încadrată în dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, sancţionată cu pedepse cu închisoarea cuprinsă între 10 şi 20 de ani.

Mai mult decât atât, instanţa de apel reţine şi forma continuată a infracţiunii, făcând aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., reţinând în sarcina inculpatei C.G. un act material pentru care nu a fost trimisă în judecată, şi anume complicitate la traficarea minorei B.A., fără ca în prealabil să extindă acţiunea penală, fiind incident şi cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., în principiu, obiectul judecăţii este limitat la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei. Pentru ca judecata să se extindă şi asupra altor acte materiale, descoperite ca urmare a administrării probelor, legea a prevăzut posibilitatea extinderii acţiunii penale iniţiale.

Astfel, potrivit art. 335 alin. (1) C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa dispune, prin încheiere, extinderea acţiunii penale cu privire la aceste acte şi procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei.

Prin extinderea acţiunii penale asupra actelor materiale noi se realizează în mod practic o simplificare a activităţii procesuale, deoarece, pe cale de excepţie, instanţa se autosesizează cu privire la acte materiale care nu au fost reţinute în actul de sesizare. Cu alte cuvinte, într-o asemenea situaţie instanţa se sesizează din oficiu cu judecarea actelor materiale noi.

Întrucât extinderea acţiunii penale este considerată o modalitate de sesizare a instanţei, în doctrină, ca şi în jurisprudenţă, s-a considerat că este întotdeauna necesar ca instanţa să dea o încheiere de extindere a acţiunii penale. Prin nerespectarea procedurii prevăzute în art. 335 C. proc. pen. sunt încălcate dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei, hotărârea pronunţată fiind nulă, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, nu numai că instanţa de apel nu a dispus extinderea acţiunii penale prin încheiere cu privire la actul material legat de minora B.A., dar nici măcar nu a pus în discuţia părţilor o asemenea posibilitate, încălcând flagrant dreptul la apărare al inculpatei C.G.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 334 şi art. 335 C. proc. pen. încalcă şi principiile unui proces echitabil prevăzute în art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care recunosc dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la fundamentul acuzaţiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reţinute în sarcină şi cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, şi aceasta într-o manieră detaliată şi cu respectarea unor garanţii procedurale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., întrucât soluţia de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, infracţiune pentru care a fost achitat în primă instanţă, nu este motivată de către instanţa de apel, care reţine doar că din declaraţiile martorilor S.I., M.V. şi P.T. rezultă că „inculpaţii (referindu-se la C.I. şi C.G., n.n.) cunoşteau starea de minoritate a celor două victime, fiind de notorietate prezenţa lor în local şi faptul că cea mai solicitată de către clienţi era minora T.I.” Instanţa de apel nu arată, însă, în ce anume constă latura obiectivă a infracţiunii, care este elementul material de complicitate a inculpatului la traficul de minori reţinut în sarcina inculpatei Ţ.V., nu face o analiză a probelor care dovedesc vinovăţia acestuia, prin raportare la conţinutul constitutiv al infracţiunii ce i se retine în sarcină, care sunt considerentele pentru care apărările inculpatului în sensul că nu a comis fapta nu pot fi primite.

În cazul constatării existenţei faptei trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scopul în care s-a săvârşit fapta, aspecte asupra cărora instanţa de prim control judiciar nu s-a aplecat, astfel încât vinovăţia inculpatului să rezulte cu certitudine din probele care trebuiau analizate sub toate aspectele. Instanţa a motivat numai reţinerea infracţiunii de complicitate la proxenetism, omiţând cu totul să analizeze activitatea inculpatului prin raportare şi la conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de minori pentru care l-a condamnat.

Instanţele au obligaţia de a-şi motiva hotărârile în vederea garantării bunei administrări a justiţiei, dar şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti, astfel ca justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări i s-au respins (cauza Burg şi alţii c. Franţei, cauza Suominen c. Finlandei).

Această obligaţie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen.

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. De aceea, în cazul lipsei, insuficienţei sau obscurităţii motivelor, se impune anularea hotărârii, întrucât, în aceste condiţii, obligaţia de a controla hotărârea instanţei de apel devine imposibil de realizat.

Pentru considerentele expuse mai sus, luând în considerare încălcările constatate care atrag, aşa cum s-a arătat, nulitatea hotărârii, potrivit art. 197 alin. (1) şi (4), art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, fără a mai analiza motivele de recurs substanţiale susţinute de inculpaţi, vizând greşita condamnare şi individualizarea judiciară a pedepselor, aspecte care urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Deşi neregularităţile constatate îi privesc numai pe inculpaţii C.G. şi C.l., având în vedere că infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată cei trei inculpaţi sunt conexe şi că soluţia adoptată în privinţa inculpaţilor C.G. şi C.I. influenţează încadrarea juridică a faptei de trafic de minori presupus comisă de inculpata Ţ.V. (respectiv, forma simplă sau forma agravată, în raport cu reţinerea sau nu a participării celorlalţi doi inculpaţi), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei penale nr. 4/A din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.