Applicability of simplified guilt-recognition trial procedure in criminal retrial following European Arrest Warrant extradition

Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistenţa judiciară internaţională. Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare

- aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 3201, art. 405 alin. (1), art. 5221

În conformitate cu prevederile art. 5221 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispoziţiile privind procedura revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din acelaşi cod, inclusiv dispoziţiile art. 405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă.

În consecinţă, în procedura de rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanţă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. nr. 3369 din 3 octombrie 2011

Prin sentinţa penală nr. 91 din 24 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila, în temeiul dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., s-a admis cererea petentului-condamnat B.S. de rejudecare a cauzei penale ce a constitut obiectul dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila.

În temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. pen., s-a dispus anularea sentinţei penale nr. 392 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului Brăila, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S. şi soluţionarea laturii penale a cauzei şi în rejudecare:

În temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., art. 21 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea formulată, petentul-condamnat B.S. a solicitat rejudecarea cauzei penale ce a constituit obiectul dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila, în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., motivând că a fost judecat şi condamnat în lipsă, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, iar în temeiul acestuia, mandatul european de arestare.

Prin încheierea din data de 18 martie 2011, instanţa de fond a admis în principiu cererea de rejudecare, apreciindu-se că petentul condamnat B.S. nu a fost prezent la niciun termen de judecată, fiind judecat şi condamnat în lipsă.

În rejudecarea cauzei, inculpatul B.S. a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului B.S., acesta depunând la dosar şi acte în circumstanţiere.

Împotriva sentinţei Tribunalului Brăila, a declarat apel procurorul, motivând că prevederile art. 3201 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în procedura prevăzută în art. 5221 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Prin decizia penală nr. 188/A din 23 august 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul procurorului.

S-a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului B.S., pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declaraţia sa de recunoaştere a faptei. Cât priveşte critica procurorului, în sensul neaplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, s-a apreciat că este nefondată, întrucât rejudecarea cauzei se realizează potrivit regulilor de procedură de la judecata în primă instanţă cuprinse în prevederile art. 313-360 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. fac parte dintre acestea.

Împotriva deciziei nr. 188/A din 23 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, procurorul a declarat recurs, motivând, în esenţă, că, în procedura reglementată în prevederile art. 5221 C. proc. pen., nu este aplicabilă judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei prevăzută în art. 3201 C. proc. pen., întrucât este încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul inculpatului de a fi „prezent nemijlocit la administrarea probelor”, consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, se arată că, odată ce a mai avut loc o judecată definitivă, procedura simplificată prevăzută în art. 3201 C. proc. pen. nu se mai poate realiza.

Recursul procurorului este nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 404 - 408 se aplică în mod corespunzător.

Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părţile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere.

Aşadar, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, în situaţia în care instanţa de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului şi/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanţe decât cele reţinute în cursul primei judecăţi, cu consecinţe în ceea ce priveşte situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică sau tratamentul sancţionator.

Potrivit dispoziţiilor art. 5221 alin. (2) C. proc. pen., prevederile art. 404 - 408 se aplică corespunzător în procedura rejudecării după extrădare.

Prin urmare, este aplicabil art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

Or, regulile de procedură privind judecarea în primă instanţă sunt cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., care potrivit dispoziţiilor legale menţionate se aplică şi în rejudecarea cauzei după extrădare.

Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei - se înscriu în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen. şi constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînţelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică dispoziţiile art. 404 - 408, prin urmare şi 405 C. proc. pen., adică regulile de procedură de la judecata în primă instanţă, din care fac parte şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Susţinerea procurorului, în sensul că „utilizarea acestui procedeu” în rejudecarea cauzei după extrădare „contravine principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, contradictorialităţii, dreptului inculpatului de a fi prezent nemijlocit la administrarea probelor”, nu poate fi reţinută.

Potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi întru-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 din Convenţie impune, totodată, publicitatea procedurii, egalitatea armelor, ceea ce înseamnă ca orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este în materie civilă sau penală, să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa tribunalului, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi ale procesului sau faţă de acuzare. Contradictorialitatea, legată de garanţia egalităţii armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi.

Dreptul la un proces echitabil mai presupune motivarea hotărârilor judecătoreşti, administrarea echitabilă a probelor, oralitatea procedurii, dreptul de a fi prezent la propriul proces (Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că prin respingerea unei cereri de rejudecare, condamnatul judecat în lipsă se află într-o detenţie ilicită în raport cu prevederile art. 5 din Convenţie, stabilind ca şi regulă obligativitatea rejudecării unei persoane condamnate în contumacie), dreptul la tăcere şi privilegiul contra autoincriminării, dreptul de a fi informat asupra acuzării (art. 6 paragraf 3 lit. a), de a dispune de timpul şi facilităţile necesare apărării (art. 6 paragraf 3 lit. b), la asistenţă juridică şi dreptul inculpatului de a convoca şi interoga martorii (art. 6 paragraf 3 lit. d).

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei introdusă prin Legea nr. 202/2010 are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanţei că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea (în sensul art. 1411 C. pen.) prevede pedeapsa detenţiunii pe viată.

În cauza dedusă judecăţii, condiţiile enumerate sunt întrunite, corect instanţele de fond şi apel apreciind că inculpatului B.S. îi sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen.

Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu aduce, însă, atingere art. 6 din Convenţie, dreptului la un proces echitabil, aşa cum susţine procurorul, întrucât şi în cadrul acestei proceduri judecata are loc într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, procedura fiind una publică, orală, cu ascultarea inculpatului, acesta fiind informat asupra acuzării, cu asigurarea asistenţei juridice de către un apărător ales sau desemnat din oficiu.

Cât priveşte dreptul de a solicita audierea de martori în procedura publică şi contradictorie în faţa unei instanţe imparţiale şi independente garantat de art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţie, acesta este un drept relativ la care acuzatul poate renunţa, ceea ce a şi făcut inculpatul cu ocazia rejudecării cauzei.

Prin urmare, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt aplicabile şi în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, prevăzută în art. 5221 C. proc. pen., pentru considerentele arătate.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 188/A din 23 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.