Failure to Motivate Dismissal of Civil Claims After Change of Acquittal Ground in Criminal Prosecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice quashed the appellate court's decision and remanded the case for retrial, granting the recourses filed by the Public Prosecution Office and the civil parties. The dispute arose from a criminal trial for complicity in fraud, where the trial court acquitted the defendant on the grounds that the act did not exist (art. 10(1)(a) of the Code of Criminal Procedure) and consequently dismissed the civil claims pursuant to art. 346(3), which bars civil damages when the act is nonexistent. The appellate court changed the legal basis of the acquittal to the absence of subjective intent (art. 10(1)(d)), a ground that permits civil damages under art. 346(2), but it dismissed the civil claims as unfounded without providing any substantive motivation for rejecting the liability or damages. The High Court held that this failure to motivate the resolution of the civil portion, specifically the lack of reasoning for denying reparation despite a changed acquittal basis, constituted illegality under art. 3859(1)(9) of the Code of Criminal Procedure, requiring the appellate court to properly motivate its decision on civil liability upon retrial.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen, art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 346 alin. (2) C. proc. pen, art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 26 C. pen; Failure to Motivate Dismissal of Civil Claims After Change of Acquittal Ground in Criminal Prosecution: The dispute arose from a criminal trial for complicity in fraud, where the trial court acquitted the defendant on the grounds that the act did not exist (art. 10(1)(a) of the Code of Criminal Procedure) and consequently dismissed the civil claims pursuant to art. 346(3), which bars civil damages when the act is nonexistent. The appellate court changed the legal basis of the acquittal to the absence of subjective intent (art. 10(1)(d)), a ground that permits civil damages under art. 346(2), but it dismissed the civil claims as unfounded without providing any substantive motivation for rejecting the liability or damages. The High Court held that this failure to motivate the resolution of the civil portion, specifically the lack of reasoning for denying reparation despite a changed acquittal basis, constituted illegality under art. 3859(1)(9) of the Code of Criminal Procedure, requiring the appellate court to properly motivate its decision on civil liability upon retrial.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final order to admit the recourses, quash the decision, and remand the case for retrial.
Full text
Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. Motivarea hotărârilor judecătoreşti
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- motivarea hotărârilor judecătoreşti
C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 9
Dacă prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi a respins acţiunea civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (3) din acelaşi cod - potrivit cărora nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există ori nu a fost săvârşită de inculpat -, iar instanţa de apel a schimbat temeiul achitării, în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fără a motiva soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii civile, deşi dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei de a obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, decizia instanţei de apel este supusă casării, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2607 din 29 iunie 2011
A. Prin sentinţa penală nr. 25 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Constanţa a dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.:
Achită pe inculpata P.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., deoarece fapta nu există.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.:
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., deoarece a intervenit decesul acestuia.
Constată că pentru inculpatul decedat C.I. nu s-a acceptat succesiunea.
Face aplicarea art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.;
Respinge acţiunea civilă formulată de către părţile civile societatea comercială A. şi, respectiv, S.I.F. T.
B. În termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T.
Prin decizia nr. 71/P din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi apelantele - părţi civile societatea comercială A. şi S.I.F. T. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanta, care a fost desfiinţată, iar în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen; în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T., criticând-o pentru nelegalitate pentru motive care se încadrează, între altele, în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
Examinând decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, prioritar cercetării celorlalte critici, că instanţa de apel nu a motivat rezolvarea dată laturii civile. Astfel, prima instanţă, achitând pe inculpata P.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins acţiunea civilă formulată de către părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T., ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., potrivit cu care „nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârşită de inculpat.”
Instanţa de apel a schimbat temeiul achitării în cel prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., caz în care, potrivit art. 346 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., putea obliga sau nu inculpata la repararea daunelor, potrivit legii civile. Aşadar, în cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acordarea despăgubirilor civile este la latitudinea instanţei, însă era necesar ca aceasta să motiveze de ce obligă sau nu inculpatul la repararea pagubei cauzată prin infracţiune. Din examinarea deciziei instanţei de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel s-a rezumat să respingă ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T., fără a motiva în niciun mod de ce pretenţiile acestora sunt nejustificate, singura motivare relativ la latura civilă făcând referire la neoportunitatea disjungerii laturii civile şi a efectuării unei noi expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului real, raportându-se în principal la data comiterii infracţiunii. Ca atare, cum instanţa de apel nu a motivat în niciun fel de ce pretenţiile celor două părţi civile sunt neîntemeiate - în condiţiile în care a dispus achitarea nu pentru lipsa prejudiciului, ci pentru lipsa laturii subiective, ca element constitutiv al complicităţii la infracţiunea de înşelăciune -, nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se răspunde criticilor principale din recursurile părţilor civile, ce vizează tocmai greşita respingere a acţiunilor civile.
Cum admiterea recursurilor părţilor civile în ipoteza la care face referire cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. are drept consecinţă casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cercetarea celorlalte motive de recurs este inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Urmează ca instanţa de apel, cu ocazia rejudecării apelurilor, să motiveze modul în care va înţelege să soluţioneze latura civilă a cauzei.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de părţile civile societatea comercială A. şi S.I.F. T. împotriva deciziei nr. 71/P din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Constanţa.