Criminal appeal quashed and remanded due to failure to rule on justified adjournment and violation of mandatory legal assistance requirements

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 174, art. 3859 alin. (1) pct. 10

Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri de amânare a judecăţii, depusă de apărătorul ales, şi judecarea cauzei în lipsa inculpatului şi a apărătorului ales al acestuia, instanţa de apel desemnând un apărător din oficiu şi dispunând condamnarea inculpatului şi pentru fapte pentru care acesta a fost achitat de către prima instanţă, atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, de natură sa garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 174 C. proc. pen., în cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi - cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie -, apărătorul putând acţiona în cursul judecăţii, în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Apărătorul din oficiu, care primeşte delegaţie de asistenţă juridică din partea baroului de avocaţi, fără a exista mandat de reprezentare din partea inculpatului, nu poate acţiona în cursul judecăţii, în lipsa inculpatului.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2383 din 14 iunie 2011

Prin sentinţa penală nr. 38 pronunţată la data de 8 aprilie 2010 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud:

Au fost achitaţi inculpaţii S.T. şi R.P. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

A fost condamnat fiecare din inculpaţii S.T. şi R.P. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A fost achitat inculpatul M.P. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, prin decizia nr. 90/A din 29 iunie 2010, a admis apelul declarat de procuror, a casat sentinţa în întregime şi judecând:

A condamnat pe inculpaţii S.T., R.P. şi M.P.:

- la câte 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- la câte un an închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- la câte 1.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare fiecare.

Potrivit art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor, stabilind, în temeiul art. 82 C. pen., un termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.

A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., dispunând suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii.

Prin recursul scris, inculpatul M.P. a criticat decizia ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând că nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat având un program foarte rigid la locul de muncă, iar instanţa de apel a soluţionat apelul la primul termen fără să-l citeze la o dată ulterioară.

Inculpatul R.P. a criticat decizia ca fiind netemeinică şi nelegală, a cerut casarea ei şi menţinerea sentinţei. A invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul S.T., personal şi prin apărătorul ales, a cerut casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel. Au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia. Astfel, deşi apărarea inculpatului a depus cerere de amânare cu motivarea că era primul termen de judecată, iar în ziua de 22 iunie 2010 trebuia să fie prezentă la Tribunalul Bistriţa Năsăud în asistarea unui inculpat arestat, curtea de apel nu a acordat termen şi a soluţionat cauza.

Recursul este fondat, pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., „în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”

Pentru a asigura respectarea acestei prevederi, legiuitorul a statuat în alin. (4) al art. 171 C. proc. pen. îndatorirea pentru instanţă de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător.

Din actele şi lucrările cauzei rezultă că inculpatul S.T. a fost asistat în cursul judecăţii în primă instanţă de avocat ales în persoana doamnei avocat D.R., iar la dosarul instanţei de apel se află împuternicirea avocaţială nr. 43/2010 din 9 iunie 2010 pentru asistarea (reprezentarea) inculpatului în faţa Curţii de Apel Cluj.

Apărătorul ales, prin cererea din 21 iunie 2010, a solicitat curţii de apel amânarea judecării la un alt termen pentru a avea posibilitatea formulării apărărilor în cauză şi pentru a putea să se prezinte la dezbateri. Cererea a fost motivată prin aceea că, la data de 22 iunie 2010, se impune prezenţa sa în faţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în calitate de avocat ales al inculpatului B.A., în dosarul nr. 2368/112/2009, dosar în care mai sunt alţi doi inculpaţi arestaţi.

Unele instanţe de judecată au admis cererea de amânare în cazul lipsei justificate a apărătorului ales, respectând voinţa inculpatului de a fi apărat de un avocat ales în care are încredere; alte instanţe de judecată au considerat astfel de cereri ca mijloace de amânare nejustificată a judecăţii, dispunând desemnarea unui avocat din oficiu şi procedând la judecarea cauzei. Pentru a înlătura încercările unor inculpaţi de a amâna nejustificat soluţionarea cauzei atunci când asistenţa juridică este obligatorie, legiuitorul a introdus prin art. I pct. 110 din Legea nr. 281/2003, modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006, la art. 171 C. proc. pen., un nou alineat, (41).

Potrivit acestui text nou introdus, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască.

În cauza de faţă nu s-au mai stabilit alte termene, primul termen pentru judecarea apelului fiind cel din 22 iunie 2010 şi nu există date că inculpatul a încercat amânarea nejustificată a judecăţii.

Cererea de amânare justificată de apărătorul ales impunea, conform art. 171 alin. (6) C. proc. pen., amânarea cauzei.

Potrivit art. 174 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, „în cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi”, astfel încât apărătorul poate acţiona în cursul judecăţii şi în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Pentru avocatul din oficiu, care primeşte delegaţia de asistenţă juridică din partea baroului de avocaţi, fără să existe mandatul de reprezentare din partea inculpatului, activitatea sa nu se poate desfăşura în absenţa inculpatului.

Nepronunţarea instanţei de apel asupra unei cereri de amânare justificate, depuse de apărător, de natură a apăra interesele legitime ale inculpatului, garantarea dreptului la apărare, constituie motivul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Stabilirea situaţiei de fapt complete şi a adevărului în legătură cu inculpatul S.T. nu poate fi realizată în afara cadrului audierii acestuia cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, incluzând şi prezenţa apărătorul său ales.

Aceasta se răsfrânge în mod determinant şi asupra situaţiei juridice a coinculpaţilor.

Prin urmare, instanţa nu poate judeca în mod separat cauza, întrucât situaţia de fapt trebuie să fie unitară, ca şi stabilirea vinovăţiei sau a nevinovăţiei fiecărui participant la comiterea faptelor deduse judecăţii.

Potrivit art. 378 alin. (11) C. proc. pen., cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”

Este adevărat că inculpaţii au lipsit la primul şi singurul termen la care curtea de apel a soluţionat cauza pronunţând o soluţie diametral opusă faţă de instanţa de fond (condamnare după achitare).

Faţă de faptul că, în ceea ce priveşte citarea inculpaţilor R.P. şi M.P., din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (procesul-verbal) rezultă că actul a fost afişat pe uşa principală a locuinţei destinatarilor, nu există garanţia că aceştia au luat cunoştinţă de termen şi că lipsa lor este imputabilă. De aceea, se impunea ca instanţa de apel să depună diligenţe pentru citarea din nou a inculpaţilor cu menţiunea - prezenţa necesară pentru a fi audiat, eventual să emită mandate de aducere, ascultarea ori prezenţa lor fiind necesară (art. 183 C. proc. pen.), pentru a asigura audierea lor, dându-le astfel posibilitatea să relateze nemijlocit propria versiune cu privire la acuzaţiile ce li se aduc să-şi asigure apărarea în conformitate cu garanţiile oferite de Codul de procedură penală şi a nu le fi încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei nr. 90/A din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a casat decizia penală atacată şi a trimis cauza Curţii de Apel Cluj, în vederea rejudecării.