Deadline for judicial complaint against prosecutor's non-prosecution decision when superior prosecutor exceeds statutory resolution period

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. Termenul de introducere a plângerii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

C. proc. pen., art. 2781 alin. (2)

Dacă prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen., sunt aplicabile dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. şi, prin urmare, termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea.

Atât termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen. în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul ierarhic superior trebuie să rezolve plângerea, cât şi termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată se calculează în conformitate cu dispoziţiile art. 186 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1384 din 6 aprilie 2011

Prin sentinţa nr. 170 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentului B.N. împotriva rezoluţiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 şi nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimata M.M., magistrat judecător la judecătorie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul B.N. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 şi nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M., pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen., întrucât faptele nu există.

Verificând plângerea petentului, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum şi cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că, prin rezoluţia nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M., pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluţii, conform art. 277 - 278 C. proc. pena., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 a procurorului general.

Examinând plângerea persoanei vătămate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că plângerea a fost tardiv formulată.

Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că, în cazul în care procurorul ierarhic superior sau, după caz, procurorul general nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de sesizare a instanţei curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

În speţă, rezoluţia nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentului la data de 8 aprilie 2010.

Împotriva acestei soluţii persoana vătămată a formulat plângere la data de 26 aprilie 2010, plângere ce a fost soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 27 mai 2010, fiind comunicată petentului la 1 iunie 2010. Cu toate că plângerea nu a fost rezolvată de către procurorul ierarhic superior în termenul legal de 20 de zile, petentul nu a respectat termenul imperativ reglementat în art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că termenele prevăzute în art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere, sub aspectul naturii juridice, astfel că nerespectarea lor atrage nulitatea plângerii şi respingerea acesteia ca tardivă.

Or, petentul a formulat plângere la instanţa de judecată la data de 5 iunie 2010, aşa cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul prin care s-a realizat expedierea plângerii, deşi termenul de 40 de zile de la comunicarea rezoluţiei de neurmărire penală expirase la data de 19 mai 2010.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul B.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că, în mod greşit, s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a plângerii adresată judecătorului în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile şi începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior, menţionat în art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275 - 278 împotriva acestor acte ale procurorului.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului iniţial.

Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate în sensul că rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată pot fi atacate numai într-un termen de maximum 40 de zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.

Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. devin incidente numai în situaţiile în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează în termen de 20 de zile plângerea cu care a fost învestit în condiţiile art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, termenul de 20 de zile în care trebuie soluţionată plângerea conform art. 278 C. proc. pen. este distinct de cel de 20 de zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor procedurale, aşa încât nu pot fi cumulate două termene de strict 20 de zile, durata efectivă a fiecăruia putând fi diferită.

Este de reţinut şi faptul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior trebuie să soluţioneze plângerea începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia, dată care în situaţia transmiterii prin poştă poate fi diferită de cea la care s-a formulat plângerea.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că pot fi situaţii în care plângerea a fost greşit îndreptată şi este trimisă ulterior procurorului ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. În mod evident, şi în această situaţie, termenul de 20 de zile pentru soluţionarea plângerii curge de la înregistrarea acesteia spre competentă soluţionare, şi nu de la data depunerii la organul necompetent.

În concluzie, dispoziţiile art. 277, art. 278 şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior soluţionează o plângere, în condiţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă din momentul primirii petiţiei.

Tot astfel, prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situaţia nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 de zile în care se poate face plângere la instanţă.

În speţă, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost comunicată recurentului petent la data de 8 aprilie 2010.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale menţionate, recurentul a formulat la data de 26 aprilie 2010 (data poştei) plângere conform art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, unde a fost înregistrată la 29 aprilie 2010.

Plângerea recurentului a fost soluţionată de procurorul general prin rezoluţia nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010, adică după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (4) raportat la art. 277 C. proc. pen.

Această din urmă soluţie a fost comunicată recurentului la data de 1 iunie 2010.

La data de 5 iunie 2010 (data poştei) recurentul a înaintat instanţei plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de procuror, formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată la curtea de apel la data de 9 iunie 2010.

Termenul de 20 de zile în care recurentul putea să formuleze plângerea întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen., calculat în raport cu data expirării termenului înăuntrul căruia procurorul general trebuia să soluţioneze plângerea (20 mai 2010), expira la data de 10 iunie 2010.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, că recurentul a înaintat instanţei plângerea prin scrisoare recomandată, datată 5 iunie 2010, deci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, în mod greşit, plângerea petentului B.N. a fost respinsă ca tardiv formulată de către instanţa de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 170 din 16 noiembrie 2010, a casat sentinţa penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.