Appellate trial in absentia of detained defendant abroad constitutes absolute nullity under mandatory presence requirements

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. Inculpat arestat în străinătate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 375 alin. (3), art. 3859 alin. (1) pct. 5

În raport cu dispoziţiile art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului în lipsa inculpatului arestat în străinătate atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., iar decizia instanţei de apel este supusă casării, cu trimitere spre rejudecarea apelului.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3693 din 14 noiembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 69 din 4 mai 2011, Tribunalul Mureş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală în dauna părţii vătămate B.G. şi, în temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Prin decizia nr. 19/A din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinţei penale nr. 69 din 4 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a desfiinţat parţial această hotărâre criticată şi rejudecând limitativ:

A înlăturat din hotărârea judecătorească anterior menţionată dispoziţia instanţei de fond de achitare a inculpatului M.F. de sub acuza comiterii infracţiunii prevăzute în dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., aplicată inculpatului M.F. prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală atacată pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, cea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală şi a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale de către inculpatul M.F.

Împotriva aceste hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.F., solicitând, în principal, casarea deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, deoarece procedurile în această instanţă s-au derulat în lipsa sa, în condiţiile în care se afla arestat în Italia (motiv de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. 1 pct. 5 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul inculpatului M.F., prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.

În vederea garantării unui proces echitabil, dispoziţiile legale conţin prevederi exprese privind prezenţa părţilor la judecata cauzelor, precum şi sancţiuni atunci când acestea sunt încălcate.

În acord cu legislaţia europeană, art. 314 alin. (1) C. proc. pen. prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale o constituie nulitatea absolută a hotărârii. În ceea ce priveşte judecata în căile de atac reglementată în dispoziţiile art. 375 alin. (3) (apel) şi art. 38511 alin. (2) (recurs) C. proc. pen., şi aceasta este guvernată de principiile şi regulile care stau la baza judecării în primă instanţă, prezenţa inculpatului fiind obligatorie, tocmai în vederea exercitării tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale.

Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 5 paragraf 4 din acelaşi act normativ, garantează drepturile acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, ci şi dreptul de a auzi şi de a urmări efectiv procedura.

Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, în însăşi noţiunea de procedură contradictorie şi rezultă şi din garanţiile conţinute de lit. c), d) şi e) ale paragrafului 3 al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cauza Stanford contra Regatului Unit).

În viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezenţa personală a deţinutului la dezbaterile procesului este întotdeauna necesară în cauzele în care instanţa trebuie să facă o apreciere a personalităţii şi a stării mentale a acestuia, fapt de natură să atragă caracterul echitabil al procedurii, acesta fiind mijlocul de asigurare a respectării egalităţii armelor, una din principalele garanţii inerente unei instanţe (cauza Singh contra Regatul Unit).

Aşa cum rezultă din actele depuse la instanţa de recurs de către inculpatul M.F. în susţinerea motivelor de recurs, acte ce au fost traduse din dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care emană de la Tribunalul din Bologna şi de la Departamentul Administraţiei Penitenciare - Direcţia Penitenciarului din Bologna, se constată că, în perioada 20 octombrie 2011 - 29 iunie 2012, inculpatul M.F. a fost arestat în Italia pentru săvârşirea infracţiunii de însuşire necuvenită.

Or, în această perioadă când inculpatul a fost arestat s-au judecat apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 69 din 4 mai 2011 a Tribunalului Mureş de către procuror şi de către inculpatul M.F.

Deşi instanţei de judecată nu i se poate reţine vreo culpă, hotărârea instanţei este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate dispoziţiile legale privind prezenţa obligatorie a învinuitului/inculpatului la judecată (art. 197 alin. 2 C. proc. pen.), atunci când acesta se află în stare de deţinere, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a-şi apăra interesele sale legitime şi exercitarea deplină a drepturilor şi garanţiilor procesuale conferite de lege.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei nr. 19/A din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, în vederea soluţionării apelurilor.