Appellate authority to award moral damages under recusal grounds despite prior dismissal in criminal fraud case

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. Daune morale

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

- daune morale

C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 172

În cadrul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs poate admite cererea privind acordarea daunelor morale, respinsă în primă instanţă şi în apel, stabilind în acest caz cuantumul daunelor morale, în scopul de a realiza o justă şi echitabilă compensaţie a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2663 din 5 septembrie 2012

Prin sentinţa nr. 511/F din 8 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.C. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

A obligat inculpata la plata sumei de 1.165.118,90 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca A.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile C.M. şi a respins cererea acesteia privitoare la acordarea daunelor morale.

A obligat inculpata la plata sumei de 79.339 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă Banca A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din data de 8 martie 2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 1 septembrie 2009 - 28 mai 2010, inculpata B.C., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin inducerea în eroare a funcţionarilor bancari de la Banca A., a efectuat în mod repetat retrageri de numerar şi transferuri bancare din două conturi în care erau depuse sume de bani de către C.M., păgubind astfel Banca A. cu suma de 1.108.550 lei.

Pentru săvârşirea faptei, inculpata a întocmit în fals mai multe formulare bancare în numele clientei C.M., formulare pe care a contrafăcut semnătura acesteia şi le-a prezentat funcţionarilor bancari, pretinzând în mod mincinos că efectuează operaţiunile pentru clienta sus-menţionată.

Instanţa de fond a luat act de declaraţia inculpatei că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a constatat că sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei B.C., constând în aceea că în perioada 1 septembrie 2009 - 28 mai 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin inducerea în eroare a funcţionarilor de la Banca A., a efectuat în mod repetat retrageri de numerar şi transferuri bancare din două conturi care aveau ca titulară pe numita C.M., păgubind unitatea bancară cu suma de 1.108.550 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comisă în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în perioada sus-menţionată, a întocmit în fals mai multe formulare bancare în numele părţii civile C.M., pe care a contrafăcut semnătura acesteia şi le-a prezentat funcţionarilor bancari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 1.165.118,90 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca A., a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile C.M. şi a respins ca neîntemeiată cererea acesteia de acordare a daunelor morale, deoarece nu a făcut dovada existenţei unor profunde traume psihice care să justifice obligarea inculpatei şi la plata de daune morale.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri, între alţii, procurorul, inculpata B.C. şi părţile civile C.M. şi Banca A.

Prin decizia nr. 356 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpata B.C., a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.C. la 3 ani închisoare şi a interzis drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpată la o lună închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, inclusiv cele referitoare la aplicarea art. 861 şi urm. C. pen.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile, pe care le-a obligat la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat recursuri, între alţii, inculpata B.C. şi partea civilă C.M.

Inculpata B.C., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către Banca A., deoarece această parte civilă nu a făcut dovada sumei cerută cu titlu de cheltuieli judiciare.

Partea civilă C.M., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a criticat sentinţa şi decizia sub aspectul greşitei respingeri a cererii de obligare a inculpatei la plata daunelor morale în cuantum de 83.841,46 euro (sau echivalentul în lei), solicitate cu ocazia constituirii de parte civilă şi cu plata cărora inculpata s-a declarat de acord.

În susţinerea criticii formulate, partea civilă, prin apărător, a arătat că atât ea, cât şi soţul său au suferit, urmare a activităţii infracţionale reţinută în sarcina inculpatei, vătămări psihice constând în afectarea vieţii personale prin aceea că lipsa disponibilităţilor băneşti constatate chiar înainte de concediul de odihnă i-a obligat să solicite un credit de consum pentru a acoperi plăţi absolut stringente, că li s-a adus atingere onoarei şi demnităţii, deoarece pe timpul urmăririi penale au fost suspicionaţi că de conivenţă cu inculpata au săvârşit fapta, totul culminând cu testarea lor la poligraf pentru a li se dovedi nevinovăţia. În consecinţă, au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 373.750 lei cu titlu de daune morale.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpată şi partea civilă, care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat numai recursul formulat de partea civilă C.M. care, pe lângă prejudiciul material în sumă de 1.165.118,90 lei cauzat de inculpată în urma retragerii de numerar din conturile acesteia, a suferit şi un prejudiciu moral constând în trauma psihică la care a fost supusă atât de ea, cât şi de soţul său în momentul în care au constatat lipsa banilor din cont.

În ce priveşte cuantumul sumei solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, însă, că este exagerat.

Este adevărat că în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti recurenta inculpată a fost de acord să plătească recurentei părţii civile suma de 83.841,46 euro (sau echivalentul în lei) cu titlu de daune morale, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă, dar tot atât de adevărat este faptul că acordarea unei sume cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără just temei pentru cel care o solicită.

În condiţiile în care prejudiciul material cauzat recurentei părţi civile a fost acoperit de unitatea bancară a căreia angajată a fost recurenta inculpată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că obligarea inculpatei la plata către partea civilă - rudă a inculpatei - a sumei de 10.000 euro este de natură a realiza o justă şi echitabilă compensaţie a prejudiciului moral suferit de aceasta.

În ce priveşte critica invocată de recurenta inculpată vizând greşita sa obligare la plata sumei de 79.339 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă Banca A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este întemeiată.

Contrar celor susţinute de recurenta inculpată, suma de 79.339 lei cerută cu titlu de cheltuieli judiciare de către recurenta parte civilă Banca A. este dovedită cu facturile emise de societatea Ş. care a reprezentat partea civilă în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, cu extrasele de cont care atestă dovada achitării sumelor respective şi cu ordinul de plată din 16 martie 2011 prin care partea civilă a achitat onorariul raportului de expertiză întocmit de expertul contabil A.M.

Reţinând vinovăţia recurentei inculpate în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată şi pronunţând o hotărâre de condamnare a acesteia, în mod corect instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către recurenta parte civilă Banca A. căreia i s-a admis acţiunea civilă, dispoziţie menţinută de instanţa de apel.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de partea civilă C.M. împotriva deciziei nr. 356 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a casat în parte decizia recurată şi în parte sentinţa nr. 511/F din 8 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală şi rejudecând:

A obligat inculpata B.C. la plata sumei de 10.000 euro, la cursul Băncii Naţionale a României la data executării obligaţiei, cu titlu de daune morale către partea civilă C.M.

A menţinut restul dispoziţiilor ambelor hotărâri care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarate de inculpata B.C. împotriva aceleiaşi decizii.