Fraud against EU financial interests via false project completion documents: Article 181 of Law 78/2000 and joint liability for court costs

Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Infracţiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

Indice alfabetic: Drept penal

- infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

Legea nr. 78/2000, art. 181 alin. (1) şi (3)

Folosirea şi prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene - documente şi declaraţii pe baza cărora au fost efectuate plăţi din fondurile europene - şi, în acest mod, au fost obţinute pe nedrept astfel de fonduri, dacă s-au produs consecinţe deosebit de grave, se încadrează în dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1831 din 30 mai 2012

Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 14 din 27 ianuarie 2011, a achitat pe inculpaţii:

- D.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută în art. 181 alin. (1) teza I şi a II-a, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum şi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptele nu există);

- C.I. şi M.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru complicitate, prevăzută în art. 26 C. pen., la aceeaşi infracţiune prevăzută în art. 181 alin. (1) teza I şi a II-a, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum şi pentru complicitate, prevăzută în art. 26 C. pen., la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptele nu există).

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, nr. 46/P/2008 din 10 aprilie 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, în esenţă, reţinându-se că D.V., primar al comunei L., responsabil legal al unui proiect SAPARD - Reabilitare drum comunal nr. 159, L. - T., comuna L., beneficiar Consiliul Local al comunei L., pe perioada derulării contractului de finanţare, a prezentat Agenţiei SAPARD (actual, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), odată cu cererea de plată din 28 septembrie 2004, documente false şi altele cu conţinut inexact, astfel obţinând, pe nedrept, din fonduri europene, suma de 968.463,18 lei, aceasta constituind pagubă adusă bugetului Comunităţilor Europene în condiţiile agravantei prevăzută în art. 146 C. pen.

Totodată, s-a reţinut că acelaşi inculpat, în aceeaşi calitate şi cu referire la acelaşi proiect, în derularea aceluiaşi contract de finanţare, a indus în eroare agenţia, în aceeaşi modalitate faptică, astfel obţinând, pe nedrept, fonduri din contribuţia publică naţională în sumă de 322.821,06 lei, aceasta constituind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului de stat.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.I., actul de inculpare a reţinut că, în calitate de administrator la societatea comercială I., fost diriginte de şantier DC nr. 159 L. - T., în acelaşi proiect, a semnat procesul-verbal întocmit la recepţia drumului, în cuprinsul acestuia consemnând împrejurări neadevărate, a confirmat 6 centralizatoare financiare cu conţinut inexact, cunoscând că înscrisurile vor fi anexate de responsabilul de proiect, preşedinte al comisiei de recepţie la cererea de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene în sumă de 968.463,18 lei, aceasta constituind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului Comunităţilor Europene şi a ajutat, în modul descris, la obţinerea, pe nedrept, de fonduri din contribuţia publică naţională în sumă de 322.821,06 lei, aceasta fiind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului de stat.

M.C., administrator asociat la societatea comercială C., a semnat procesul-verbal de recepţie, în cuprinsul acestuia consemnându-se împrejurări necorespunzătoare adevărului, cunoscând că acel înscris va fi anexat de responsabilul legal de proiect cererii de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene în sumă de 968.463,18 lei, sumă ce constituie pagubă deosebit de gravă adusă bugetului Comunităţilor Europene şi a semnat acelaşi proces-verbal de recepţie, în acesta consemnându-se împrejurări neconforme adevărului, cunoscând că actul va fi anexat de responsabilul legal al proiectului cererii de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obţinerea, pe nedrept, de fonduri din contribuţia publică naţională în sumă de 322.821,06 lei.

Ca situaţie de fapt, rechizitoriul a descris că, la 30 septembrie 2002, Consiliul Local al comunei L. a cerut Agenţiei SAPARD o finanţare nerambursabilă pentru reabilitarea drumului comunal nr. 159 L. - T. pentru lungimea de 6,00 km.

Parcurgând procedurile conform „Ghidului solicitantului” întocmit de SAPARD, la 16 aprilie 2003 s-a întocmit un contract de finanţare a proiectului între Agenţia SAPARD şi respectivul consiliu local în calitate de beneficiar, agenţia obligându-se să acorde finanţare nerambursabilă de 25.105.217.923 lei vechi (689.135,82 euro) reprezentând 100% din valoarea eligibilă a proiectului, contribuţia UE fiind de 18.829.913.442 lei vechi, iar cea de la bugetul de stat fiind în sumă de 6.276.304.481 lei vechi.

În derularea contractului amintit, s-au încheiat 4 acte adiţionale, prin cel nr. 2 din 21 aprilie 2004 valoarea totală eligibilă limitându-se la 24.608.597.383 lei vechi, iar prin cel nr. 4 din 30 septembrie 2004 modificându-se art. 2 al contractului de finanţare; durata de execuţie a proiectului s-a prelungit până la 20 octombrie 2004, data limită până la care beneficiarul putea depune ultima cerere de plată fiind 31 octombrie 2004.

În ce priveşte decontarea cheltuielilor, aceasta s-a făcut în două tranşe, respectiv cererea de plată nr. 1 din 27 iulie 2004, beneficiarul solicitând 10.934.568.719 lei vechi (100% din cheltuielile făcute); agenţia a acceptat-o, la 14 septembrie 2004 fiind decontată suma de 10.139.383.102 lei vechi. Cererea de plată nr. 2 din 28 septembrie 2004, prin aceasta beneficiarul solicitând 12.939.474.944 lei vechi (100% din cheltuieli), de asemenea, a fost admisă la plată, agenţia acceptând 12.912.842.508 lei vechi, plata având loc, parţial, la 28 decembrie 2004 pentru 10.501.572.770 lei vechi şi la 31 ianuarie 2005 pentru 2.411.269.738 lei vechi, totalul decontărilor ridicându-se la suma de 23.052.225.610 lei vechi.

Implementarea proiectului a antrenat organizarea unor proceduri vizând achiziţia de servicii. Contractele de servicii au fost adjudecate, procedurile de achiziţie fiind avizate de Agenţia SAPARD, astfel: elaborarea proiectului tehnic de către societatea comercială I.S., verificarea proiectului tehnic, societatea comercială P., dirigenţie de şantier, societatea comercială I., reprezentată de C.I., iar în vederea atribuirii contractului de lucrări beneficiarul a organizat o procedură de achiziţie publică naţională deschisă, la 27 noiembrie 2003, depunând oferte două societăţi, respectiv societatea comercială C. şi societatea comercială C.S.

Oferta societăţii comerciale C.S. a fost respinsă de comisia de evaluare în baza criteriilor de eligibilitate.

Având în vedere cele de mai sus, singura ofertă evaluată ca fiind conformă cu cerinţele caietului de sarcini a fost cea a societăţii comerciale C., la deschiderea ofertelor din partea acesteia participând M.C.

Beneficiarul lucrării a încheiat cu societatea comercială C. contractul de lucrări în valoare de 20.872.791.000 lei vechi (fără TVA).

La 26 martie 2004, Agenţia SAPARD a avizat achiziţia de lucrări prin Serviciul Achiziţii Publice.

În executarea contractului de lucrări, rechizitoriul a reţinut că societatea comercială C., pentru lucrările executate, a emis, la datele de 22 iulie 2004, 23 iulie 2004, 27 septembrie 2004 şi 27 septembrie 2004, facturi (4) cu o valoare totală de 22.938.302.689 lei vechi, sumă plătită integral de către beneficiar, începerea lucrărilor fiind dispusă la 8 martie 2004. La aceeaşi dată, prin contractul nr. 540 ce avea ca obiect execuţia lucrărilor de reabilitare drum comunal, între societatea comercială C., reprezentată de M.C., director general şi societatea comercială C.S., reprezentată de director general G.C., s-a subcontractat o parte importantă din lucrările cu finanţare SAPARD, această concluzie rezultând şi din emiterea, de către ultima societate, a trei facturi către societatea comercială C., valoarea totală a acestora fiind 7.758.210.179 lei vechi (33%).

Rechizitoriul a reţinut că societatea care a subcontractat nu a adus la cunoştinţa beneficiarului faptul că a încredinţat o parte din lucrări, dar, considerând că prin adresa nr. 1889 din 18 august 2004 s-a cerut Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău emiterea unui certificat de scutire de TVA pentru suma de 9.538.446.000 lei vechi ce reprezenta lucrări realizate de societatea comercială C.S. pentru societatea comercială C., primarul semnatar al adresei, D.V., cunoştea despre încredinţarea acelor lucrări către o altă firmă decât cea care câştigase licitaţia.

Prin modalitatea descrisă, odată ce societatea comercială C.S. nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, D.V., responsabil legal de proiect, a ascuns Agenţiei SAPARD că în derularea contractului de reabilitare nu s-au respectat criteriile generale şi speciale de eligibilitate, iar facturile societăţii comerciale C., confirmate de dirigintele de şantier C.I. şi de responsabilul de proiect primarul D.V., având conţinut inexact, ataşate cererii de plată din 28 septembrie 2004, precum şi alte documente, conţinând şi lucrări realizate de societatea comercială C.S., fără a fi relevate în conţinutul lor, sunt inexacte.

La 22 septembrie 2004, responsabilul legal al proiectului, primarul D.V., prin dispoziţia nr. 508, a desemnat comisia de recepţie la terminarea lucrărilor, în componenţa acesteia el fiind preşedinte, iar invitaţi M.C., executant şi C.I., diriginte de şantier, recepţia având loc la 24 septembrie 2004, deşi lucrările nu erau finalizate, procesul-verbal fiind semnat inclusiv de către cei doi amintiţi, neevidenţiindu-se în anexa 2 - lucrări neterminate.

Conform art. 2 pct. 24 din anexa V - instrucţiuni de plată - parte integrantă a contractului de finanţare - cererea ultimă de plată (cea din 28 septembrie 2004) trebuia să cuprindă procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, act depus la Agenţia SAPARD, condiţii în care la 28 decembrie 2004 şi 31 ianuarie 2005 s-au efectuat plăţile parţiale cum s-a mai arătat.

Actul de inculpare a reţinut că, deşi în procesul-verbal de terminare a lucrărilor s-a consemnat că acestea erau finalizate, documentele contabile ale societăţii comerciale C. au relevat că ele au continuat până la 12 octombrie 2004.

Axându-şi analiza pe procesul-verbal de recepţie din 24 septembrie 2004, judecătorul fondului a reţinut că în cauză trebuie, alături de probatoriul administrat, avute în vedere şi dispoziţiile H. G. nr. 273/1994 referitoare la recepţia lucrărilor de construcţii.

În art. 17 din actul normativ indicat se prevede că o comisie de recepţie recomandă amânarea recepţiei când se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa în exploatare a construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale ori construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă nu ar fi făcută, ar diminua considerabil utilitatea lucrării sau există, în mod justificat, dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

Totodată, art. 18 al hotărârii prevede că o comisie de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate şi care prin natura lor implică realizarea uneia sau mai multor exigenţe esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări şi altele de acest gen.

În continuare, judecătorul fondului a motivat că, în cauză, probatoriul a reliefat, inclusiv expertiza tehnică de la cercetarea judecătorească, inexistenţa vreunei situaţii reglementată de hotărârea amintită, care să fi impus comisiei de recepţie să recomande respingerea sau amânarea recepţiei.

Instanţa de fond a motivat că procesul-verbal de recepţie din 24 septembrie 2004 a fost urmat de o recepţie proprie a Agenţiei SAPARD; aceasta, pe lângă verificarea în teren a drumului comunal, a verificat şi documentele prezentate de beneficiar şi de către constructor, sens în care a întocmit Fişa de verificare tehnică şi financiară în care s-a înscris că „lucrările din situaţiile de plată sunt executate conform graficului anexat la contractul de execuţie şi se încadrează în limitele bugetului indicativ, iar lucrările, achiziţiile şi serviciile declarate de beneficiar în raportul de execuţie coincid cu cele din facturi şi cu situaţia de la faţa locului”, în condiţiile în care contractul-cadru stipula clauza că pentru a se acorda a doua tranşă de bani, pe lângă procesul-verbal de recepţie, trebuia anexată şi acea fişă tehnică, ambele documente având aceeaşi importanţă pentru acordarea tranşei de bani.

În ce priveşte data limită de depunere a cererii de plată, 31 octombrie 2004, faţă de aceasta, lucrările executate după recepţia de terminare situate între 25 septembrie 2004 - 12 octombrie 2004 fiind anterioare, nu se poate reţine că s-ar mai fi executat ceva, iar în fapt plăţile s-au acordat la 28 decembrie 2004 şi 31 ianuarie 2005.

Referitor la acuzaţia că inculpaţii D.V. şi C.I. au cunoscut că coinculpatul M.C. a încredinţat o parte din lucrări societăţii comerciale C.S., astfel încălcându-se prevederile art. 7.3 şi ale art. 7.2 din Condiţiile generale pentru contractele de lucrări în proiecte SAPARD, judecătorul fondului a reţinut că între cele două societăţi comerciale s-a încheiat un contract de prestări servicii (nr. 540 din 8 martie 2004), acesta referindu-se la o categorie anume de lucrări pentru un perimetru din DC nr. 159 L. - T., deci voinţa părţilor nu a fost o „subcontractare” din partea societăţii comerciale C. în cadrul proiectului SAPARD, prestările de servicii neconstituind subcontractarea dintr-un contract de antrepriză.

Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (fostă Agenţie SAPARD).

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 136 din 26 septembrie 2011 a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (1) teza 1 şi 2 şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în ce-l priveşte pe inculpatul D.V. şi complicitate la aceleaşi infracţiuni în ce-i priveşte pe coinculpaţii C.I. şi M.C., într-o singură infracţiune, aceea prevăzută în art. 181 alin. (1) teza 1 şi 2 şi alin. (3) din aceeaşi lege şi complicitate la aceeaşi infracţiune, inculpaţii fiind condamnaţi după cum urmează:

- D.V., pentru infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (1) teza 1 şi 2 şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

- C.I. şi M.C., în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) teza 1 şi 2 şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., la câte 4 ani închisoare şi câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Instanţa de apel, în baza art. 861 C. pen., în ce-i priveşte pe cei trei inculpaţi, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor, pe durata termenului de încercare de câte 7 ani; a făcut aplicarea art. 863 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.

Pe latură civilă, inculpaţii, dintre aceştia inculpatul C.I. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială I., iar inculpatul M.C., cu partea responsabilă civilmente societatea comercială C., au fost obligaţi să plătească suma de 1.291.284,25 lei către partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

În esenţă, în pronunţarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că susţinerile cuprinse în declaraţia dată pe propria răspundere de către beneficiarul proiectului, prin aceasta confirmându-se finalizarea lucrărilor de reabilitare la obiectivul DC nr. 159 cu respectarea întocmai a criteriilor de eligibilitate generale şi specifice înscrise în contractul-cadru şi actele adiţionale, ca şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, cuprind stări de fapt necorespunzătoare adevărului, acestea, dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă, ar fi antrenat respingerea dosarului cererii de plată din 28 septembrie 2004.

Totodată, chiar dacă contractul nr. 540 din 8 martie 2004 dintre partea responsabilă civilmente societatea comercială C. şi societatea comercială C.S. se intitula „de prestare de servicii”, examinarea clauzelor acestuia confirmă realitatea că s-a realizat, în fapt, o subcontractare, astfel încălcându-se legea ce protejează execuţia lucrărilor; societatea comercială C.S. a fost respinsă încă de la eligibilitate.

Derularea contractului de finanţare în condiţii de subcontractare unui executant care nu îndeplinise nici condiţiile de eligibilitate la acordarea contractului iniţial şi fără autorizare prealabilă scrisă a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au fost cunoscute de responsabilul legal al proiectului, inculpatul D.V., iar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004 trebuia să cuprindă un inventar al lucrărilor neterminate cu atât mai mult cu cât acelaşi inculpat, prin dispoziţia nr. 508 din 22 septembrie 2004, a alcătuit comisia de recepţie cu consecinţa înscrierii unor menţiuni nereale, contrare situaţiei existente în teren, probatoriul evidenţiind că recepţia, în realitate, s-a rezumat la vizualizarea superficială a documentaţiei existente la beneficiar şi executant numai de către o parte a membrilor comisiei; în ce priveşte calitatea şi cantitatea materialelor şi execuţiei, comisia s-a deplasat pe distanţa de circa 6 km, cu autoturisme, neverificându-se concordanţa caracteristicilor tehnice din proiect cu drumul, nu s-au realizat măsurători şi nici nu a fost verificat caietul de sarcini.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.I., acesta a acceptat, tacit, ca diriginte de şantier, starea reală de fapt, el confirmând, prin semnătură, centralizatoarele financiare şi situaţiile de plată; inculpatul D.V. a vizat „bun de plată” facturile fiscale întocmite de inculpatul M.C. (la 27 septembrie 2004), precum şi cele patru centralizatoare financiare, situaţii de plată, centralizatoare de consumuri de materiale, manoperă, ore de funcţionare utilaje, la fel factura din 7 octombrie 2004, iar inculpaţii C.I. şi M.C., odată ce au semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004, astfel confirmând şi avizând depunerea acestuia la dosarul cererii de plată a ultimei tranşe, ei, raportat şi la calităţile deţinute în cadrul proiectului finanţat, au acţionat pentru obţinerea în alte condiţii decât cele legale şi injust a sumei de 1.291.284,25 lei din fondurile nerambursabile, activităţi determinante pentru acceptarea plăţii şi în condiţiile în care agentul economic societatea comercială C.S. fusese respins la evaluarea ofertelor.

Cu referire la inculpatul M.C., probatoriul administrat a evidenţiat că finalizarea lucrărilor după recepţia din 24 septembrie 2004 s-a făcut de către lucrători ai societăţii comerciale C.S., deci firma care fusese respinsă, ceea ce înseamnă că în cunoştinţă de cauză şi-a asumat responsabilitatea executării obligaţiilor contractuale.

Documentele analizate nu au relevat că după data de 24 septembrie 2004 s-ar fi produs înscrisuri care să justifice folosirea de materiale sau utilaje, cheltuieli de transport în contextul constatării deficientelor de execuţie a căror remediere s-ar fi impus faţă de clauzele contractului privind garanţiile asumate de societatea comercială administrată de inculpatul M.C., astfel că nici la data procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi nici la data depunerii dosarului cu cererea de plată pentru tranşa a doua (28 septembrie 2004) obiectivul finanţat nu era finalizat, ceea ce alături de nerespectarea legislaţiei în materie, precum şi a art. 17 şi art. 18 din H. G. nr. 273/1994 a reprezentat o inducere în eroare a autorităţii contractante, Agenţia SAPARRD (actualmente Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) asupra condiţiilor privind finanţarea proiectului.

Totodată, pentru justificarea sumei tranşei a doua de plată, societatea comercială C. a întocmit facturi, situaţii de lucrări, centralizatoare de plată prin care s-au atestat, nereal, că lucrările au fost executate integral şi de către respectiva societate (27 septembrie 2004, în realitate executant fiind societatea comercială C.S. ulterior recepţiei din 24 septembrie 2004).

Astfel, prin modul în care au acţionat, inculpaţii, prin semnăturile aplicate pe procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, pe celelalte documente cu conţinut nereal, fiecare în raport cu calităţile deţinute în derularea proiectului de finanţare a obiectivului contractat cu beneficiarul Consiliul Local al comunei L. şi partea civilă, ei au obţinut, în alte condiţii decât cele legale, pe nedrept, suma de 1.291.284,25 lei din fondurile nerambursabile, din care 968.463,08 lei fonduri europene şi 322.821,06 lei contribuţie naţională, activităţile lor fiind determinante pentru acceptarea la plată a dosarului depus de responsabilul de proiect în cadrul contractului cadru încheiat la 16 aprilie 2003, completat prin actul adiţional nr. 4 din 30 septembrie 2004.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii.

În rezumat, recursul declarat de parchet este motivat, în principal, pe cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (greşita încadrare juridică a faptei) şi pct. 172 din acelaşi cod, cu referire la nelegala aplicare a art. 191 C. proc. pen. în ce priveşte solidaritatea inculpaţilor C.I. şi M.C., fiecare cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul C.I. a criticat decizia pronunţată în apel pentru cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I, pct. 172 şi pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.C. şi-a motivat recursul, între altele, pe cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul D.V. nu a indicat cazuri de casare a deciziei instanţei de apel.

Recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii C.I. şi M.C. sunt fondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta:

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., susţinut în recursul declarat de parchet, în sensul că inculpatul D.V., pe parcursul derulării contractului de finanţare a indus în eroare Agenţia SAPARD, prin anexarea la cererea de plată din 28 septembrie 2004 a unor documente false şi documente cu conţinut inexact, fapta având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din contribuţia publică naţională în cuantum de 322.821,06 lei - pagubă bugetului de stat, iar coinculpaţii C.I. şi M.C., complici, primul, ca diriginte de şantier, iar al doilea, administrator al societăţii comerciale C., au semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în acesta consemnând împrejurări necorespunzătoare adevărului, cunoscând că va fi anexat de responsabilul de proiect la cererea de plată din 28 septembrie 2004, astfel păgubind bugetul de stat, faptele constituind infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (autorat) şi complicitate (art. 26 C. pen.) la aceeaşi infracţiune, acesta nu este fondat.

Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost prevăzute în Legea nr. 78/2000, într-o secţiune distinctă, fiind infracţiuni aparte, incriminate în dreptul penal român prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, consecinţă a armonizării dispoziţiilor penale din dreptul român cu dispoziţiile principalelor instrumente europene (obligaţiile asumate prin Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene - Convenţia PIF 1995 - aceasta definind noţiunea de fraudă comunitară, Primul protocol la Convenţia PIF din 27 septembrie 1996).

Ca urmare a modificării Legii nr. 78/2000, infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost introduse, ca o componentă în prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, acestea atentând la interesele financiare ale Comunităţilor Europene, strâns legate de faptele de fraudă.

Art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 incriminează folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, aceasta există dacă se prezintă ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată, pentru a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă (alin. 1); alin. (2) - folosirea de nume, calităţi mincinoase, mijloace frauduloase; alin. (3) - inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract sau executării acestuia, săvârşită astfel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

În cauză, contractul de finanţare a reabilitării drumului s-a încheiat de către beneficiarul Consiliul Local al comunei L., responsabil inculpatul D.V., cu Agenţia SAPARD (actual Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), obiectul constituindu-l acordarea unei finanţări nerambursabile, cu durata de execuţie 9 luni şi data limită a finalizării 30 septembrie 2004 - autoritate contractantă Program SAPARD/ Regulament nr. 1268/1999 al Consiliului Uniunii Europene, instituţie publică cu personalitate juridică aflată, la acea dată, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Această autoritate contractantă, potrivit contractului de finanţare, se angajase să acorde finanţare nerambursabilă de 25.105.217.923 lei vechi, reprezentând 689.135,82 euro echivalent 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, deci întreaga sumă (din care 18.828.913.442 lei vechi contribuţie UE şi 6.276.304.481 lei vechi contribuţie naţională), şi această din urmă sumă fiind administrată de aceeaşi autoritate abilitată.

Obţinerea, pe nedrept, a celei de-a doua tranşă de plată constituie prejudiciu cauzat în paguba autorităţii contractante, neavând relevanţă, sub aspectul încadrării juridice a faptei, dacă sumele erau numai din fondurile nerambursabile ale Comunităţilor Europene sau contribuţie naţională, în cauză statul român neputând avea calitate procesuală de parte civilă.

Potrivit art. 14 şi art. 24 alin. (2) C. proc. pen., este parte civilă persoana vătămată prin infracţiune.

Ca atare, faptele inculpaţilor constituie numai infracţiunea de folosire de documente false şi inexacte, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, prevăzută în art. 181 alin. (1) teza I şi a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (autor, inculpatul D.V., complicitate, ceilalţi doi inculpaţi), paguba producându-se în patrimoniul autorităţii contractante - Agenţia SAPARD, parte civilă în cauză.

Totodată, dacă o altă entitate, dar care nu a participat în calitate de parte civilă în procesul penal, consideră că i s-a diminuat patrimoniul încredinţat spre administrare, această autoritate contractantă, eventual, are deschisă calea dezdăunării.

Este, însă, fondat motivul de recurs al parchetului şi, totodată, recursurile inculpaţilor C.I. şi M.C., sub aspectul neobligării acestora, în solidar cu părţile responsabile civilmente societatea comercială I. şi societatea comercială C., la plata cheltuielilor judiciare.

Conform art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care a fost obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare.

În cauză, instanţa de apel a decis obligarea celor doi inculpaţi la plata, în solidar cu părţile responsabile civilmente, a despăgubirilor civile către partea civilă, omiţând însă obligarea lor în solidar, fiecare cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În ce priveşte recursurile inculpaţilor, motivate pe alte cazuri de casare decât cel pentru care urmează a fi admise recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii C.I. şi M.C., sunt nefondate.

Curtea de Apel Ploieşti, învestită cu soluţionarea apelurilor, calea de atac fiind devolutivă astfel cum prevede art. 371 C. proc. pen., a constatat că printr-o incompletă analiză a probatoriului instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt greşită şi a interpretat, de asemenea, greşit dispoziţiile legale în materia răspunderii penale pentru fapte ce au prejudiciat interesele financiare ale bugetului general al Comunităţilor Europene şi a celor administrate de acestea.

În esenţă, inculpaţii, prin actele materiale proprii calităţii lor în cadrul derulării executării lucrărilor de reabilitare a drumului comunal, au săvârşit, inculpatul D.V., autor, coinculpaţii C.I. şi M.C., complici, infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (1) teza I şi a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul D.V., primar, responsabil legal al proiectului - beneficiar Consiliul Local al comunei L., pe parcursul derulării contractului de finanţare pentru reabilitarea drumului comunal nr. 159 L. - T., comuna L., la 28 septembrie 2004, a anexat la cererea de plată a tranşei a doua documente false (procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004), declaraţia pe proprie răspundere în care a susţinut, nereal, că s-au respectat toate criteriile de eligibilitate generale şi specifice contractate, a ataşat documente cu conţinut nereal (facturi fiscale emise la 27 septembrie 2004 de societatea comercială C., centralizatoare financiare cuprinzând categorii de lucrări, materiale, devize, amenajări, actualizări).

Coinculpaţii C.I., diriginte de şantier şi M.C., constructor au semnat procesul-verbal amintit, ei cunoscând că acesta trebuie, obligatoriu, anexat cererii de plată pentru tranşa a doua; primul a confirmat centralizatoarele financiare cu conţinut neadevărat, inexact, şi acestea trebuind ataşate cererii de plată.

Ca atare, analizând întrunirea elementului obiectiv şi subiectiv al infracţiunii prevăzută în art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, aceasta s-a realizat prin folosirea şi prezentarea de documente ori declaraţii false, neadevărate, inexacte, incomplete, ascunzându-se situaţii care dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă ar fi condus la refuz de plată din finanţarea nerambursabilă.

Contractul de finanţare, pe lângă condiţiile generale şi speciale, cuprindea clauza finalizării lucrării până la 30 septembrie 2004, dată limită în care trebuia depusă şi ultima cerere de plată. La 30 septembrie 2004, prin actul adiţional nr. 4, s-a prelungit, în cadrul aceluiaşi contract, durata de execuţie până la 20 octombrie 2004, data depunerii ultimei cereri de plată fixându-se a fi 31 octombrie 2004.

În contractul de finanţare s-a înscris şi obligaţia ca subcontractanţii să fie firme eligibile în aceleaşi condiţii ca şi contractantul, acesta având obligaţia să nu subcontracteze, la rândul lui, executarea lucrărilor către o societate fără ca aceasta, în prealabil şi cu condiţia unui aviz scris, să fie agreată de autoritatea contractantă, nerespectarea atrăgând de drept şi fără înştiinţare formală sancţiunea decăderii din beneficiul contractului.

Totodată, în metodologia stabilită prin Ghidul solicitantului de ajutor financiar nerambursabil pentru programul special de preaderare pentru agricultură şi pentru dezvoltare rurală SAPARD România, în cadrul proiectului, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuiau să fie necesare, efectiv realizate pe durata execuţiei, înregistrate în evidenţele contabile ale beneficiarului, identificabile, verificabile şi susţinute de originalele actelor de plată justificative.

Cererea de plată, obligaţie a responsabilului legal al proiectului, trebuia inclusă într-un dosar completat cu toate documentele amintite.

Societatea comercială I., administrată de inculpatul C.I., în implementarea proiectului, a fost contractanta pentru servicii diriginte de şantier.

Achiziţia publică pentru atribuirea contractului de lucrări a fost adjudecată pentru societatea comercială C., asociat şi administrator inculpatul M.C., cealaltă ofertantă, societatea comercială C.S., neîntrunind criteriile de eligibilitate.

Contractul nr. 540 din 8 martie 2004, încheiat între societatea comercială C. şi societatea comercială C.S., este o subcontractare, societatea comercială C.S. fiind exclusă, cum s-a mai arătat, de la procedura achiziţiei prin oferte. Societatea comercială C. îşi asumase obligaţia de a executa, finaliza şi întreţine drumul comunal nr. 159 - comuna L. şi obligaţia de a executa acest obiectiv conform contractului dintre societatea comercială C. şi Consiliul Local L. În plus, din actele cauzei rezultă că lucrările executate şi plătite societăţii comerciale C.S. (suma de 7.758.210.179 lei vechi) totalizează 33% din totalul plătit societăţii comerciale C. de către beneficiar. Inculpaţii D.V., C.I., martorii B.F. şi G.C. au recunoscut subcontractarea, reprezentanţii societăţii comerciale C. şi C.S. lucrând sub supravegherea dirigintelui de şantier, inculpatul C.I.

Subcontractarea a fost cunoscută şi de către beneficiarul proiectului, semnatar la 18 august 2004 al adresei prin care se cerea scutirea de la plata TVA.

La 24 septembrie 2004, deşi lucrările nu erau terminate, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost semnat de către inculpaţi, în cuprinsul actului, nereal faţă de situaţia din teren, consemnându-se finalizarea obiectivului conform prevederilor contractului de finanţare, documentaţiei de execuţie, caietului de sarcini.

În contabilitatea societăţii comerciale C., Garda Financiară, rapoartele Inspectoratului de Stat în Construcţii Buzău, procesul-verbal din 1 februarie 2008 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor au detaliat nerespectarea proiectului tehnic şi a caietului de sarcini agreate pentru executarea contractului de finanţare. În acesta se înscrisese obligaţia ca, atunci când s-ar fi constatat lucrări în curs sau necesitatea realizării unora suplimentare, procesul-verbal trebuia să fie însoţit de o anexă - lucrări neterminate - evidenţiate, justificări neexecutare în termen, evidenţe contabile identificabile, verificabile, acte de plată în original. În plus, în cadrul recepţiei, se impunea verificarea calităţii, dimensiunilor materialelor utilizate, execuţiei, probelor din materiale, dozajelor, deci vizualizarea drumului prin confruntarea cu proiectul tehnic.

În cauză, s-a probat că la 24 septembrie 2004 s-a consultat superficial documentaţia dată de beneficiar şi de executant, deplasarea în teren s-a făcut pentru o porţiune de circa 6 km, cu autoturisme şi nu s-au efectuat măsurători. Nefinalizarea lucrărilor la 24 septembrie 2004 şi nici la 28 septembrie 2004 (data depunerii cererii de plată a tranşei a doua) este probată şi de documentele contabile găsite în evidenţele constructorului.

În plus, alături de constatarea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor, inculpaţii D.V. şi M.C. au recunoscut că lucrările nu s-au realizat conform caietului de sarcini agreat de Agenţia SAPARD - s-a aplicat un singur strat bituminos şi s-a înlocuit stratul de piatră spartă cu amestec de pietriş şi nisip extras din albia râului S.

După 24 septembrie 2004, contrar situaţiilor înscrise în facturile din 27 septembrie 2004, lucrările s-au executat de societatea respinsă de la eligibilitate, instanţa de apel motivând, în baza probatoriului, situaţia relevată.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii C.I. şi M.C. împotriva deciziei nr. 136 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. referitor la sus-numiţii inculpaţi şi părţile responsabile civilmente societatea comercială I. şi societatea comercială C., menţinând restul dispoziţiilor deciziei penale.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiaşi decizii.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 18 C. proc. pen. se abrogă.