Absorption of illegal possession of excisable goods into complex smuggling offense; penalty limits for organized crime under Art. 7(2) Law 39/2003

Infracţiunea de contrabandă. Infracţiunea prevăzută în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Contrabandă. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Indice alfabetic: Drept penal

- contrabandă

- infracţiunea prevăzută în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003

Legea nr. 86/2006, art. 270

Legea nr. 571/2003, art. 2961 alin. (1) lit. l)

Introducerea în ţară prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la controlul vamal, şi deţinerea în afara antrepozitului fiscal a unei cantităţi de peste 10.000 ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 lei - produse accizabile supuse marcării şi care, în acelaşi timp, trebuie plasate sub un regim vamal - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar nu şi elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării prevăzută în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. Infracţiunea de contrabandă - atât în cazul variantei tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 - constituie o infracţiune complexă, care include deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2125 din 18 iunie 2013

Prin sentinţa penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, au fost condamnaţi inculpaţii R.H., G.T., G.B. şi P.I. la câte 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii R.H., G.T., G.B. şi P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul T.E. la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la faptele inculpatului T.E.

În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului T.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., art. 236 din Legea nr. 86/2006, au fost obligaţi inculpaţii R.H., G.T., G.B., P.I. şi T.E., în solidar, la plata sumei de 299.486 lei cu majorări legale aferente către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost confiscate următoarele ţigări: cantitatea de 14.160 pachete de ţigări netimbrate marca M.D.; cantitatea de 2.500 pachete de ţigări netimbrate marca R.B.; cantitatea de 2.000 pachete de ţigări netimbrate marca M.C.; cantitatea de 1.500 pachete de ţigări netimbrate marca T.S.; cantitatea de 1.500 pachete de ţigări netimbrate marca M.C.; cantitatea de 700 pachete de ţigări cu timbru sârbesc marca W.B.; cantitatea de 812 pachete de ţigări cu timbru sârbesc marca I.C.; cantitatea de 6.995 pachete de ţigări netimbrate marca M.; cantitatea de 1.500 pachete de ţigări netimbrate marca R.B.; cantitatea de 500 pachete de ţigări netimbrate marca R.L.; cantitatea de 100 pachete de ţigări netimbrate marca T.S.; cantitatea de 40 pachete de ţigări cu timbru sârbesc marca P.M.; cantitatea de 360 pachete de ţigări cu timbru sârbesc marca F.; cantitatea de 140 pachete de ţigări cu timbru sârbesc marca N.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut că situaţia de fapt din rechizitoriu este confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească.

La data de 8 octombrie 2010, organele de cercetare ale Poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş - Biroul de Combatere a Infracţionalităţi Transfrontaliere, sesizându-se despre faptul că pe raza judeţului Timiş acţionează segmentul unei grupări de criminalitate organizată transfrontalieră, specializată în contrabanda cu ţigări provenite din Republica Serbia, au procedat la efectuarea de cercetări. În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că din gruparea menţionată fac parte inculpatul R.H. - care avea rolul de conducător al grupării şi inculpaţii G.T., G.B. - care aveau rolul de a transporta ţigările din Serbia în România, inculpatul P.I. - care avea rolul de a descărca ţigările în depozit ori a le transporta la alte locaţii pentru depozitare şi inculpatul T.E. - care asigura depozitarea ţigărilor la garajele pe care le deţinea.

Astfel, inculpatul R.H. - coordonator al grupării infracţionale, fiind şi administratorul societăţii comerciale A., se ocupa de contrabanda cu ţigări aduse din Serbia în România. În acest sens, erau efectuate transporturi de materiale de construcţii (cărămidă) pentru firma inculpatului R.H., cu două tiruri înmatriculate în Serbia, conduse de către inculpaţii G.T. şi G.B., cele două tiruri având amenajate (ca urmare a unor modificări) compartimente speciale - sub podeaua tirului ori rezervor dublu al capului de tractor, compartimente în care erau ascunse baxurile de ţigări, care erau apoi introduse ilegal în România. După intrarea în ţară tirurile erau dirijate de inculpatul R.H. spre depozitul din Timişoara, strada G. - aparţinând societăţii comerciale A. sau spre alte depozite ale aceleiaşi firme, depozite de unde ulterior erau duse în alte locaţii - garaje din apropierea depozitului.

Din probele dosarului rezultă că în data de 25 noiembrie 2010 a intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia autotrenul marca M., ce tracta o remorcă marca K., condus de inculpatul G.T. La ieşirea din Timişoara, în jurul orei 17,30, inculpatul R.H. s-a întâlnit cu inculpatul G.T., au discutat câteva minute, după care s-au despărţit, inculpatul R.H. plecând cu autoturismul marca P. în direcţia Aleea P., iar inculpatul G.T. a ieşit cu autotrenul din Timişoara pe E 70. Imediat după întâlnirea cu G.T., la orele 17,40 inculpatul R.H. a contactat telefonic o persoană numită C., căreia i-a comunicat că a plecat camionul, cu şoferul despre care acea persoană ştia că vine la inculpat şi a pus şi ţigările.

La un interval scurt de timp după întâlnirea celor doi inculpaţi (R.H. şi G.T.), în timp ce se deplasa pe E 70, în jurul orelor 18,30, autotrenul condus de inculpatul G.T. a fost oprit pe raza localităţii C., judeţul Timiş, pentru efectuarea unui control, ocazie cu care, în urma verificării podelei remorcii, s-a stabilit că aceasta are un compartiment ascuns sub încărcătura de cărămidă. S-a procedat la descărcarea celor 20 de paleţi de blocuri ceramice, iar în locaşurile special amenajate, respectiv în podeaua dublă şi în rezervorul dublu, a fost descoperită cantitatea de 20.160 pachete ţigări netimbrate.

Potrivit comunicării Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timiş, valoarea în vamă a ţigărilor din acest mijloc de transport a fost de 31.826 lei. Drepturile vamale aferente ţigărilor din acest transport au fost de 188.305 lei, pe care importatorii de asemenea bunuri sunt obligaţi în mod normal să le achite la buget pentru a intra cu ţigările pe teritoriul României.

De menţionat că referitor la acest transport de ţigări, inculpatul P.I. a comunicat unei alte persoane că inculpatul G.T. a fost prins. Din procesul-verbal de redare al acestei convorbiri rezultă detalii semnificative cu privire la implicarea inculpatului P.I. în activitatea infracţională privind contrabanda cu ţigări, inclusiv faptul că acest inculpat s-a implicat încă de la primele ore ale dimineţii în acţiunile referitoare la traficul cu ţigări.

De asemenea, în aceeaşi dată 25 noiembrie 2010, la ora 15,47, având ascunse ţigări de contrabandă sub paleţii cu cărămizi în podeaua dublă şi în rezervorul special adaptat, a intrat prin Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia autocamionul marca M. - autotren şi remorca marca K., condus de către inculpatul G.B., fratele inculpatului G.T. În continuare, G.B., cu autotrenul, a circulat pe DJ 691 până în municipiul Timişoara, a continuat deplasarea pe Calea Ş., iar la orele 18,05 a intrat în incinta unui depozit de materiale de construcţie situat pe strada G., punct de lucru al societăţii comerciale A., al cărei administrator este numitul R.H.

La acest depozit s-a procedat de către muncitorii din depozit, inclusiv de către inculpatul P.I., la descărcarea din autotren, cu ajutorul unui motostivuitor, a cărămizilor, iar apoi din compartimentele special amenajate (în podea şi rezervor) au fost descărcate ţigările.

De la această locaţie ţigările au fost transportate, sub coordonarea inculpatului R.H., de către inculpatul P.I. şi încă o persoană, la garajele deţinute de inculpatul T.E., unde ţigările au fost depozitate. Astfel, pentru a asigura depozitarea ţigărilor la garajele lui T.E., inculpatul R.H. i-a solicitat acestuia telefonic, în data de 25 octombrie 2010, ora 20,31, să vină repede să-i deschidă garajul. După ce inculpatul T.E. a ajuns la garaj, cei doi inculpaţi (R.H. şi T.E.) s-au coordonat, inculpatul T.E. a deschis uşile garajelor, iar inculpatul P.I. (care transporta ţigările cu un autoturism) şi cealaltă persoană (care transporta ţigările cu un autoturism) au descărcat din cele două autoturisme ţigările şi le-au depozitat în cele două garaje deschise de către inculpatul T.E.

Ulterior, în cursul nopţii de 25/26 noiembrie 2010, procedându-se în mod legal la efectuarea unei percheziţii domiciliare, la depozitul situat în Timişoara, strada G. şi la garajele utilizate de către numitul T.E., la aceste locaţii a fost descoperită cantitatea de 13.547 pachete ţigarete de contrabandă, aduse în mod ilegal în ţară de către inculpatul G.B.

Potrivit comunicării Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timiş, valoarea în vamă a ţigărilor găsite la depozitul din Timişoara, strada G. şi la garajele deţinute de către T.E., aduse în ţară cu autotrenul, a fost stabilită la suma de 23.743 lei, iar drepturile vamale aferente ţigărilor din acest transport au fost de 128.785 lei, pe care importatorii sunt obligaţi să le achite la buget pentru a intra cu ţigările pe teritoriul României.

Prin decizia nr. 207/A din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.H., G.T., G.B., P.I. şi T.E. împotriva sentinţei penale nr. 42/PI din 3 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat împotriva aceleiaşi hotărâri de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele bunuri: cap tractor marca M.; remorca marca K.; cap tractor marca M.; remorca marca K., menţinând în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, au declarat recurs inculpaţii T.E., R.H. şi P.I.

Din oficiu, au fost puse în discuţia părţilor, în şedinţa din 14 mai 2013, două cazuri de casare: cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind încadrarea juridică, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunile prevăzute în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., doar în infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără reţinerea formei continuate, precum şi cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen. cu referire la pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 în raport cu menţiunile ambelor instanţe, în sensul că pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă limita minimă prevăzută de lege.

Analizând recursurile declarate împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, instanţa de recurs constată, în principal, următoarele:

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică:

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni între infracţiunea de contrabandă şi deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete:

În cazul inculpaţilor care au preluat şi deţinut de la cei care au introdus ilegal în ţară cantitatea de 20.160 pachete ţigări netimbrate, respectiv cantitatea de 13.547 pachete ţigarete, în scopul comercializării, fără a fi achitate taxe vamale, accize şi TVA, sustrăgându-le de la impozitare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, nu şi cele ale infracţiunii de deţinere de bunuri în afara antrepozitului.

Omisiunea de a supune bunurile la controlul vamal poate fi în sine o sustragere directă de la plata taxelor (taxe vamale, TVA, eventual accize), dar poate fi şi un act pregătitor (de exemplu, bunuri scutite prin natura lor sau prin destinaţie de la taxe vamale, accize sau TVA sunt introduse în ţară prin contrabandă, tocmai pentru a fi ulterior comercializate ilicit, cu sustragerea de la plata taxelor). În cazul de faţă, bunurile traficate prin contrabandă (ţigările) sunt admise la comerţul liber (licit), dar sunt obiect al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire (ce implică nu doar verificarea naturii şi cantităţii bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale, a accizelor şi a TVA, fără de care bunurile nu ar primi liber de vamă, nu ar primi dreptul de a fi puse în circulaţie pe piaţa internă). De regulă, produsele ce înglobează cele mai multe taxe sunt şi cele ce fac obiect predilect al infracţiunii de contrabandă. Excepţiile se referă la trecerea ilicită peste frontieră a produselor cu regim special de comercializare, produsele interzise sau restricţionate la export-import: arme, droguri, substanţe radioactive, substanţe chimice sau bunuri cu dublă destinaţie etc.

Infracţiunea din Codul fiscal, art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, este un act preparator al evaziunii fiscale, incriminat distinct. Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 din Codul vamal), deoarece în conţinutul său (alin. 3) intră, ca element material al laturii obiective, depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

Contrabanda pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii este incriminată în art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal. Potrivit art. 270, introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…). Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii este incriminată în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi constă în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete (…) şi se sancţionează cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Instanţa de recurs apreciază că deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos. Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat. Astfel, obligaţiile fiscale definite de Legea nr. 241/2005 în art. 2 lit. e) (obligaţii fiscale sunt obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală) includ taxele vamale prevăzute de Codul vamal. Taxele vamale sunt incluse în Codul de procedură fiscală, în art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 92/2003 prevăzându-se că prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, iar în art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. TVA şi accizele intră la bugetul general consolidat al României.

Obiectul juridic complex al infracţiunii de contrabandă apare ca evident prin compararea infracţiunilor prevăzute în art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României şi infracţiunilor din Codul vamal. Astfel, art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 prevede că prin infracţiune de frontieră se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, iar art. 8 alin. (4) din O. U. G. nr. 105/2001, că trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal. Deşi infracţiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeaşi conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal sau introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deţinerea produselor accizabile supuse marcării.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii asimilate contrabandei este mai larg faţă de cel al infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete. Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal, constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, având în vedere modalitatea specifică a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului de fiscal cât şi în contrabandă, instanţa apreciază că încadrarea juridică în speţă este aceea de infracţiune de contrabandă, infracţiune complexă care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, sens în care va dispune schimbarea de încadrare juridică.

În ceea ce priveşte forma continuată a infracţiunii, instanţa de recurs constată că în cauză lipsesc intervalele de timp distincte în care trebuie să fie comise actele materiale pentru a fi incluse într-o unitate legală. Pluralitatea de acte de executare este determinată în cauză de nevoia de a transporta bunurile în condiţii de siguranţă, astfel încât activitatea infracţională nu este separată în intervale de timp distincte.

Prin sentinţa penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la faptele inculpatului T.E. Codul de procedură penală nu prevede înlăturarea aplicării unor texte de lege din încadrarea juridică. Instituţia prin care se trece de la o încadrare juridică la alta este aceea prevăzută în art. 334 C. proc. pen., respectiv schimbarea de încadrarea juridică.

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., greșita aplicare a legii:

Criticile inculpaţilor referitoare la soluţionarea laturii civile sunt nefondate, iar soluţia instanţelor de obligare a inculpaţilor la plata taxelor vamale, TVA şi accize este corectă. Inculpaţii au afirmat că activitatea economică supusă impozitării, avută în vedere de legiuitor, este, în mod evident, întotdeauna una licită.

Instanţa consideră criticile nefondate, având în vedere atât modul în care ia naştere datoria vamală, cât şi conţinutul acesteia. Confiscarea bunurilor nu înlătură şi nici nu înlocuieşte plata sumelor datorate ca taxe şi impozite către stat. Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării şi implicit pe cel al Comunităţii Europene. În acest sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este orice persoana care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal. Inculpaţii aveau cunoştinţă că cele 20.160 pachete ţigări netimbrate, respectiv 13.547 pachete ţigarete au fost introduse ilegal.

Conform art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, datoria vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export. Art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeaşi lege prevede că drepturile de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri. Totodată, art. 101 din Legea nr. 86/2006 prevede că punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti. Punerea în circulaţie atrage îndeplinirea formalităţilor vamale (…), precum şi încasarea oricăror drepturi legal datorate. Datoria vamală ia naştere în condiţiile prevăzute de Legea nr. 86/2006, prin punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import (art. 223), precum şi prin introducerea ilegală pe teritoriu vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Obligaţia de plată a datoriei vamale este o obligaţie autonomă, ce subzistă independent de soarta produsului care a constituit obiectul infracţiunii. Confiscarea, ca modalitate de stingere a obligaţiei, apare doar în ipoteza în care aceasta intervine înainte de punerea în liberă circulaţie a produsului în modalităţile arătate de art. 101 raportat la art. 223 şi 224 din Legea nr. 86/2006.

Datoria vamală care ia naştere în condiţiile art. 224 din Legea nr. 86/2006 este o obligaţie solidară şi este datorată de orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală (art. 224 alin. 3 lit. b din Legea nr. 86/2006), precum şi de orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 alin. 3 lit. c din Legea nr. 86/2006).

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului şi a accizei, instanţa reţine că este irelevant că scopul activităţii este unul licit sau ilicit. În acest sens sunt şi cauzele C-158/98 - Coffeshop Siberie şi C-111/92 - Wifried Lange, cauze în care Curtea Europeană de Justiţie şi-a fundamentat soluţia pe faptul ca principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general între tranzacţiile legale şi cele ilegale. În cazul în care ar exista o diferenţă de tratament fiscal în funcţie de natură licită sau ilicită a activităţilor desfăşurate, ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralităţii fiscale.

În cazul infracţiunii de contrabandă, obligaţia de plată a taxelor vamale, ca drept de creanţă al statului, instituie repararea pagubei şi se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea şi rezolvarea acţiunii civile, reglementat prin art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege:

Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 2 ani pentru contrabandă în şi de 5 ani pentru grup infracţional organizat pentru T.E., de 3 ani pentru contrabandă în formă continuată şi de 5 ani pentru grup infracţional organizat pentru R.H. şi P.I. Nu au fost reţinute circumstanţe atenuante.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea sau, după caz, pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat - tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă, stabilite de lege pentru această infracţiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În cuprinsul art. 7 alin. (2), legiuitorul foloseşte termenul „sancţiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege şi, prin urmare, pedeapsa aplicată în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) se raportează la ambele limite ale sancţiunii, iar nu numai la limita maximă specială.

În consecinţă, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea sau pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat este inferioară limitei minime de 5 ani închisoare prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1), raportându-se la minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ori pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012).

Conform art. 270 din Legea nr. 86/2006, contrabanda atât în forma tip, cât şi în forma asimilată se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Conform art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Instanţa nu poate agrava de două ori situaţia condamnaţilor pentru aceleaşi considerente legate de numărul persoanelor condamnate, o dată aplicând sancţiunea pentru grup infracţional organizat şi a doua oară sancţionând pentru contrabandă în formă calificată comisă de mai multe persoane. În consecinţă, limitele de sancţiune vor fi de la 2 la 7 ani, astfel cum prevede art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Instanţa de recurs va menţine sancţiunile pentru contrabandă şi va aplica aceleaşi sancţiuni şi pentru grup infracţional organizat, având în vedere: faptul că în speţă este declarată calea de atac doar de către inculpaţi, iar situaţia acestora, conform art. 3858 C. proc. pen., nu se poate agrava; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru contrabandă în cazul lui T.E. şi de 3 ani închisoare aplicată în cazul lui R.H. şi P.I.; limitele de pedeapsă de la 2 la 7 ani atât în cazul grupului infracţional organizat, cât şi in cazul infracţiunii de contrabandă; cantitatea de 20.160 pachete ţigări netimbrate, respectiv cantitatea de 13.547 pachete ţigarete; înlăturarea formei continuate care atrăgea o sancţiune cu un maximum mai mare; înlăturarea considerentelor instanţei de apel cu privire la criteriul de individualizare decurgând din conduita procesuală necorespunzătoare a inculpaţilor apelanţi, bazată pe faptul că inculpatul R.H. nu a dat declaraţii nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată. Conform art. 70 C. proc. pen., inculpatul are dreptul de a nu face nici o declaraţie, astfel încât această conduită procesuală nu poate fi folosită împotriva sa.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţii T.E., R.H. şi P.I. împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, a casat, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012 a Tribunalului Timiş şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.E. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 861 alin. (1) şi art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor R.H. şi P.I. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpaţii R.H. şi P.I. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpaţii R.H. şi P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 861 alin. (1) şi art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă, iar dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.