Aggravated theft of railway signal equipment and entitlement to legal interest on civil damages

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 916, pronunțată la data de 20 decembrie 2001, în dosarul penal nr. 6286/2001, Judecătoria Reșița, secția penală l-a condamnat pe inculpatul B.I.L., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa cu închisoare 3 ani; pentru complicitate la infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 7 septembrie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat, dar s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator solicitat de partea civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 12 decembrie 2000, inculpatul s-a înțeles cu M.F.R. să sustragă cablu din dreptul gării Reșița Nord. Acest cablu fusese văzut cu o zi înainte, ieșind parțial din pământ. M.F.R. cu ajutorul unui ciocan a tăiat cablul, iar inculpatul l-a dus într-un loc unde intenționa să-i ardă carcasa, pentru a-l vinde ulterior. În această ipostază a și fost prins.

Prin sustragerea acestui cablu, în afara prejudiciului de 2.200.000 lei cauzat S.N.C.F.R. Reșița Nord, prin secționarea cablului dintre D.S.X.B. și P.X.B. Reșița Nord, s-a pus în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport pe calea ferată, deoarece un timp, instalația de semnalizare nu a mai funcționat la parametrii normali, pentru asigurarea îndeplinirii condițiilor de siguranță prevăzute.

Faptele inculpatului și vinovăția au rezultat din declarațiile inculpatului, martorilor, adresele părții civile. Apărarea inculpatului că doar l-a ajutat pe M.F.R. nu este de natură a-l exonera de răspunderea penală.

Instanța a constatat că sunt întemeiate elementele constitutive ale infracțiunii de furt (sustragerea cablului) și complicitate la distrugere (ajutoare lui M.F.R.).

La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de toate împrejurările de fapt și personale, cât și de faptul că inculpatul este recidivist.

Împotriva sentinței, atât partea civilă, cât și inculpatul au declarat apel, respins ca nefondat prin decizia penală nr. 114 din 21 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 724/P/2002 de Tribunalul Caraș-Severin, secția penală.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 780/ R, pronunțată la data de 18 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 4946/P/2002, a respins, ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.N.C.F. C.R.R. SA Timișoara, deoarece critica fusese nefondată. O.U.G. nr. 9/2000 fusese abrogată și deci corect nu s-au acordat dobânzi. S-a dedus prevenția și recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare.

Împotriva celor trei hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 71 teza 1 C. proc. pen., considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii.

Astfel, s-a arătat că una dintre faptele inculpatului B.I.L., aceea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., reținută cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., corect trebuia să includă și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

De asemenea, s-a precizat că hotărârile contravin dispozițiilor legale și prin respingerea cererii de acordare a dobânzii legale, părții civile.

Curtea examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate prin recursul în anulare constată că față de probele existente și dispozițiile legale aflate în vigoare aplicabile în cauză, recursul apare fondat.

Prin O.U.G. nr. 207 din 22 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 456 din 25 iulie 2001, a incriminat ca variantă agravantă, furtul instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar.

Fiind aplicabilă oricărei fapte săvârșită după data intrării în vigoare a ordonanței, evident și fapta inculpatului de a sustrage cablul de la o instalație de semnalizare a Companiei Naționale C.F.R. SA Regionala C.F. Timișoara se încadrează corect la această formă de furt. Instanțele au greșit atunci când s-au mulțumit să condamne, fără să stabilească corect încadrarea juridică și pedeapsa corespunzătoare.

În ceea ce privește prejudiciul efectiv suferit, instanțele în mod greșit au respins cererile de acordare a dobânzii legale, O.U.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000, nefiind abrogate ci aprobate prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002.

Totodată, conform art. 1 din Legea nr. 422 din 27 iunie 2002, B.N.R., în calitate de bancă centrală a statului român, stabilește lunar nivelul dobânzii de referință.

Pentru aceste considerente urmează a se admite recursul în anulare și a se casa cele 3 hotărâri sub aspectul corectei încadrări juridice și a neacordării dobânzii legale corespunzătoare despăgubirilor cuvenite [(art. 4141 alin. (1) C. proc. pen.)].

Aplicând dispozițiile art. 334 C. proc. pen., urmează a se corecta încadrarea juridică, aplicând inculpatului o pedeapsă în limita pedepselor prevăzute de noua încadrare juridică.

De asemenea, inculpatul va fi obligat la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor civile, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la repararea integrală a pagubei.

Se va deduce prevenția la zi conform art. 88 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 916 din 20 decembrie 2001 a Judecătoriei Reșița, deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin și deciziei penale nr. 780/ R din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul B.I.L.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat și neacordarea dobânzii legale la despăgubirile civile acordate.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 7 septembrie 2001, la 10 iunie 2003.

Obligă inculpatul B.I.L. către partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA Regionala C.F. Timișoara la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.472.579 lei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la repararea integrală a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariu apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.