Validity of provisional arrest pending international extradition following domestic release request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal and ordered the defendant to pay 650,000 lei in judicial costs, thereby upholding the appellate court's rejection of the request to terminate preventive detention. The dispute centered on the defendant's application for release from provisional arrest under an international warrant, arguing that the detention was unjustified because the Romanian authorities had not yet been formally seisin with the extradition request from Italy. The court held the appeal unfounded because the appellate court had subsequently admitted the extradition request via a separate criminal judgment on June 3, 2003, and ordered the defendant's transfer to Italy, thereby validating the continuation of the detention status until the handover. The decision relied on Article 45 of Law No. 296/2001 regarding the conditions for maintaining provisional arrest during extradition proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 din Legea nr. 296/2001; Validity of provisional arrest pending international extradition following domestic release request: S-a menținut starea de arest a inculpatului până la predarea sa statului solicitant, în condițiile art. 45 din Legea nr. 296/2001, constatându-se că acesta a fost arestat provizoriu, în vederea extrădării, începând cu data de 18 aprilie 2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 mai 2003, P.L., cetățean italian, a solicitat punerea în libertate provizorie prin încetarea măsurii arestării preventive luată împotriva sa.
În motivarea cererii sale, inculpatul arată că la solicitarea autorităților italiene, autoritățile române, în baza unui mandat internațional, au confirmat măsura arestării provizorii, până la emiterea cererii de extrădare formulată de Ministerul de Justiție al Italiei, pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
Cum până la data formulării cererii, partea română nu a fost sesizată prin cererea de extrădare, consideră că măsura arestării nu se justifică.
Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 6 din 8 mai 2003 a respins, ca nefondată, cererea privind încetarea măsurii arestării preventive luată prin Ordonanța nr. 91/2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia, declarând cu ocazia acordării cuvântului, că nu este de acord să fie extrădat.
Recursul declarat nu este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 7 din 3 iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis, ca fondată, cererea de extrădare, dispunând extrădarea inculpatului P.L. în favoarea statului solicitant, Italia.
S-a menținut starea de arest a inculpatului până la predarea sa statului solicitant, în condițiile art. 45 din Legea nr. 296/2001, constatându-se că acesta a fost arestat provizoriu, în vederea extrădării, începând cu data de 18 aprilie 2003.
În raport de situația mai sus-expusă recursul inculpatului urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva sentinței penale nr. 6 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2003.