Conflict between initial and subsequent medical evidence regarding treatment feasibility in penitentiary facilities for postponement of prison sentence execution

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 11 februarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul S.C., în temeiul dispozițiilor art. 454 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.

S-a reținut că petiționarul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 32 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5597 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen.

Condamnatul și-a motivat cererea de amânare a executării pedepsei arătând că starea sănătății sale este precară și îl pune în situația de a nu putea executa pedeapsa.

Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală Prahova pe baza căreia a stabilit că afecțiunile de care suferă condamnatul (nefropatie glomerulară cronică aparent primitivă cu sindrom nefrotic impur, insuficiență renală cronică de R.A.F., hipertensiune arterială secundară, lues în observație) pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și a apreciat că, în cauză, se poate începe executarea pedepsei, urmând ca petentul să fie tratat de aceste afecțiuni și pe perioada detenției.

Curtea de Apel Prahova, prin decizia penală nr. 147 din 24 martie 2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale, învederând că, din cauza bolilor de care suferă, s-a refuzat încarcerarea petiționarului de către Arestul I.P.J.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

În fața instanței de apel, condamnatul-recurent a făcut dovada că la data de 20 martie 2003 s-a prezentat la sediul poliției din orașul Băicoi, unde i s-a comunicat că urmează a fi încarcerat și depus la Arestul Poliției municipiului Câmpina.

Fiind examinat la data de 21 martie 2003 în cadrul Serviciului Sanitar al Ministerului de Interne, i s-a eliberat un act medical în care se menționează în mod expres că nu poate fi tratat în Arestul I.P.J. și se recomandă efectuarea unui tratament de specialitate și a unei expertize medico-legale.

Urmarea acestui examen medical a constat în aceea că față de recurent nu s-a luat măsura încarcerării în vederea executării pedepsei cu privare de libertate la care a fost condamnat.

La data de 26 mai 2003, în urma unei noi examinări medicale în cadrul aceleiași unități medicale militare, s-a stabilit diagnosticul afecțiunilor fizice de care suferă condamnatul și s-a consemnat că Spitalul Penitenciar Jilava nu are secție de profil și nu există nici posibilitatea deținerii lui în arest; s-a opinat, totodată, pentru internarea petentului într-o instituție medicală civilă.

Acest ultim act medical depus în faza de judecare a recursului ca înscris nou, creează îndoieli cu privire la valabilitatea, la acest moment a concluziilor expertizei medico-legale efectuate în cauză și cu privire la reala posibilitate de tratare a afecțiunilor condamnatului în rețeaua Direcției Generale a Penitenciarelor.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază ca necesară efectuarea unei expertize la nivelul Institutului de Medicină Legală Prof. dr. Mina Minovici București care să concluzioneze dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, avându-se în vedere actele medicale existente la dosar prin care se atestă afecțiunile de care suferă S.C., expertiza medico-legală efectuată de Serviciul de medicină Prahova și noul act medical depus în faza de recurs, eliberat la data de 26 mai 2003 de Ministerul de Interne.

Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia penală nr. 147 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești și să trimită cauza la această instanță pentru rejudecare, conform celor stabilite în prezentele considerente.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c), art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 147 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată.

Trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.