Deferral of prison sentence execution denied for custody of recovered minor and homemaker spouse
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the prisoner's appeal, upholding the lower courts' denial of a deferred execution request and ordering the appellant to pay judicial fees. The case involved a prisoner convicted of qualified theft, who challenged the refusal of the first-instance and appellate courts to grant a stay of his three-year and ten-month imprisonment sentence, arguing that his wife was abroad and he was the sole caregiver for a toddler with health issues. The court held that the statutory requirements for deferral of execution were not met, relying on social inquiry and medical records that established the minor was recovered from surgery, the grandmother resided with the family, and the wife was a homemaker, thereby concluding that the claimed circumstances were not exceptional and incarceration would not have severe consequences for the family. The decision was based on the application of Article 453(c) of the Code of Criminal Procedure, which defines the limited grounds for suspending the execution of a sentence, and Article 38515(1)(b) of the same Code regarding the rejection of unfounded appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 lit. c) C. pen, art. 13 C. pen, art. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Deferral of prison sentence execution denied for custody of recovered minor and homemaker spouse: Din analiza motivelor invocate de condamnatul recurent, rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 348 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul D.C., dispunând obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400.000 lei.
S-a reținut că petiționarul D.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 54 din 22 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3376 din 28 iunie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 5410/2001.
Condamnatul și-a motivat cererea de amânare a executării pedepsei invocând împrejurarea că soția sa se află în Germania, în timp ce copilul minor, în vârstă de un an și suferind de diferite afecțiuni fizice se află în îngrijirea exclusivă a petiționarului.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., împrejurările invocate de condamnat nu se regăsesc în cerințele textului de lege arătat și, prin urmare, nu constituie motive de amânare a executării pedepsei.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 11 din 15 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 450.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.C. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii și amânarea executării pedepsei pentru a rezolva situația deosebită în care se află familia sa.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul recurent, rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Hărman, județul Brașov și din conținutul actelor medicale depuse la dosar, rezultă că familia condamnatului locuiește împreună cu părinții soției acestuia; soția condamnatului este casnică, iar minorul C.D., care a suferit o intervenție chirurgicală pentru stenoză duodenală este, în prezent, vindecat.
Prin urmare, împrejurările invocate nu au un caracter special, iar executarea pedepsei de către condamnat nu ar avea consecințe grave pentru familia acestuia.
Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 11/ Ap din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.