Child-support conviction re-sentenced to suspended term after amnesty wrongly applied to continuing non-support offense

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.174 din 6 martie 1998 a Judecătoriei Turda și deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie 1998 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.

Au fost lipsă intimatul inculpat, aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat M.E., apărător ales, precum și intimata parte vătămată D.E.M.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut și dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea așa cum a fost formulat.

Apărătorul inculpatului a apreciat recursul în anulare declarat, ca fiind întemeiat și a pus concluzii de admitere.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.174 din 6 martie 1998 Judecătoria Turda, a condamnat pe inculpatul C.V.L. la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din Codul penal.

În baza art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 a constatat grațiată pedeapsa aplicată.

S-a reținut că inculpatul nu a achitat, cu rea-credință, pensia de întreținere la care a fost obligat, prin hotărâre judecătorească, pe un interval de timp mai mare de două luni, începând cu luna august 1993.

Tribunalul Cluj a respins, prin decizia penală nr.915 din 25 noiembrie 1998, apelul declarat de procuror.

În temeiul art.409 și a art.410 alin.1 partea I pct.71 teza I din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile pronunțate de cele două instanțe sunt contrare legii. S-a motivat că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.1 lit.a din Legea de grațiere a unor pedepse 137/1997 – 24 iulie, infracțiunea de abandon de familie fiind o infracțiune continuă omisivă.

De asemenea s-a omis aplicarea dispozițiilor art.305 alin.4 din Codul penal.

Recursul în anulare este fondat.

Infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art.305 lit.c Cod penal este o infracțiune continuă omisivă. Spre deosebire de infracțiunea unică instantanee, infracțiunea de abandon de familie se consumă din momentul când se împlinesc două luni de când făptuitorul nu plătește cu rea-credință pensia de întreținere și durează, conform art.144 din Codul penal, până la plata voluntară sau pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță (momentul epuizării).

Prin actele depuse de inculpat aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a dovedit că a achitat integral pensia restantă în sumă de 500.000 lei la data de 11 februarie 1998.

Așa fiind, cum infracțiunea s-a epuizat la această dată, care nu este anterioară actului de grațiere – 26 mai 1997, în mod greșit s-a dispus grațierea pedepsei conform art.1 lit.a din Legea nr.137/1997.

Potrivit art.305 alin.4 din Codul penal, dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății, inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța în cazul în care stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite prevederile art.81 din Codul penal.

Cu toate că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile de plată a pensiei în cursul judecării procesului – partea vătămată a refuzat să se împace cu acesta. În situația dată, instanțele trebuiau să facă aplicarea dispozițiilor art.305 alin.4 Cod penal și, deoarece nu au procedat în acest fel, au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice de natură să-l prejudicieze pe inculpat.

Recursul urmează să fie admis, hotărârile casate conform art.4141 Cod procedură penală cu referire la art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală și în rejudecare va fi înlăturată dispoziția de grațiere a pedepsei și prin aplicarea art.305 alin.4 din Codul penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

Se va face, în scris, aplicarea art.359 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.174 din 6 martie 1998 a Judecătoriei Turda și deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie 1998 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.

Casează hotărârile atacate cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pentru omisiunea aplicării art.305 alin.4 din Codul penal.

Înlătură dispoziția de grațiere a pedepsei.

În baza art.305 alin.4 din Codul penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

Face aplicarea art.359 Cod procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.