Robbery charge upheld; denial of sentence reduction based on dishonest procedural conduct and specific social danger

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul S.G.I. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 11 octombrie 2002 la zi.

A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.500.000 lei către partea civilă A.E.C.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 11 septembrie 2002, partea vătămată se afla împreună cu prietenul său, martorul C.F.G., în fața scării blocului, din strada Mărgelelor.

La un moment dat, de aceștia s-a apropiat numitul B.R., însoțit de un alt tânăr care, ulterior, s-a dovedit a fi inculpatul S.G.I., cerând telefonul mobil, însă fiind refuzat de partea vătămată, cei doi au plecat.

După aproximativ 2-3 minute, inculpatul însoțit de B.R. a revenit, primul reproșând părții vătămate comportamentul avut față de sora sa, încercând totodată să-i ia telefonul mobil din buzunar.

Deoarece nu a reușit, i-a pus mâna la gură și a împins-o într-un gard de plasă.

În momentul imediat următor, B.R. i-a smuls părții vătămate brățara de aur de la mână, după care cei doi au părăsit locul incidentului.

Deși inculpatul a negat în mod constant participarea sa la deposedarea părții vătămate de brățara din aur, susținerea acestuia este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv depoziția părții vătămate coroborată cu declarația martorului C.C., inculpatul, prin acțiunea sa de a imobiliza partea vătămată, facilitând numitului B.R. sustragerea brățării.

În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost reținută și descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege a cărei aplicare s-a făcut în cauză și în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, conduita procesuală nesinceră, dar și faptul că inculpatul este minor, aflat la primul conflict cu legea penală.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.500.000 lei contravaloarea brățării de aur ce nu i-a fost restituită, sumă la care inculpatul a fost obligat.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 97 din 24 februarie 2003, a respins apelul declarat de inculpat cu motivarea că la dozarea pedepsei au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere pe lângă pericolul social al faptelor și datele ce țin de persoana inculpatului.

Declarând recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele întemeindu-se pe probele administrate au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și au dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de acesta.

Cât privește pedeapsa aplicată, se constată că aceasta a fost corect individualizată, în raport atât cu pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, astfel cum rezultă din conținutul ei concret și din împrejurările în care a fost comisă, cât și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

În consecință, întrucât motivul de recurs invocat nu este fondat, iar alte cauze de casare, ce ar putea fi ridicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.I. împotriva deciziei penale nr. 97 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 11 octombrie 2002, până la 30 mai 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.