Robbery sentencing: rejection of mitigation below statutory minimum under Penal Code Art. 72 individualization criteria

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații B.G.M. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr.594/A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

S-au prezentat recurenții inculpați, aflați în stare de arest, asistați de avocat R.G. apărător ales și intimata parte responsabilă civilmente B.D.

Au lipsit celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.

Intimata parte responsabilă civilmente prezentă a solicitat admiterea recursurilor și reducerea pedepselor.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, declarate, ca nefondate, motivând că instanțele au făcut o corectă individualizare în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal.

Inculpații, în ultimul cuvânt acordat au solicitat reducerea pedepselor.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.583 din 20 iunie 2002, Tribunalul București, Secția I penală a condamnat pe inculpatul B.G.M. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f cu aplicarea art.75 lit.c raportat la art.13 din Codul penal și pe inculpatul B.D.M. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f Cod penal cu aplicarea art.99 și art.13 din același Cod.

În baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2002 la zi iar în baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest.

În baza art.118 lit.d din Codul penal s-a confiscat de la inculpați suma de 700.000 lei și fiecare a fost obligat la câte 350.000 lei în favoarea statului, constatând că partea vătămată nu solicită despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei că în seara de 14 decembrie 2000 cei doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate M.C. au lovit-o și i-au sustras o pereche de cercei, un lănțișor și o verighetă de aur, două covoare și suma de 700.000 lei.

Bijuteriile au fost amanetate, folosindu-se de buletinul de identitate al martorului C.V. dar au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații care au criticat-o pentru netemeinicie susținând că pedepsele sunt prea aspre și au solicitat ca prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, date fiind lipsa antecedentelor penale și conduita personală sinceră pedepsele să fie reduse sub minimul special.

Prin decizia nr.594/A din 19 septembrie pronunțată de Secția a II-a penală de la Curtea de Apel București, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Nemulțumiți și de această hotărâre, inculpații au atacat-o cu recurs, reiterând motivele de la apel.

Recursul este neîntemeiat.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal. Instanțele au avut în vedere că inculpații au avut o conduită procesuală corectă, determinată însă de faptul că fiind descoperiți ca autori ai faptei, vinovăția fiind probată cu bunurile sustrase și amanetate, nu aveau altă cale decât de a recunoaște și „regreta” fapta.

S-a ținut seama la stabilirea pedepselor de lipsa antecedentelor penale și în special vârsta inculpaților, astfel că având în vedere pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârșită, închisoare de la 5 la 20 ani, pedepsele situate la limita minimă reprezintă o justă individualizare.

Hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice recursul urmează a fi privit ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.

În baza art.38517 alin. Cod procedură penală cu referire la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce reținerea și arestul preventiv executate de la 23 ianuarie 2002 la pronunțare.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C.M. și B.D.M. împotriva deciziei penale nr.594/A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, pentru fiecare dintre inculpați, reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 23 ianuarie 2002 la 21 ianuarie 2003.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.