Confiscation of benefits in influence trading; non-applicability of bribery restitution rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeal and reversed the lower courts' rulings, ordering the confiscation of sums of money and other goods received by the defendant for influence trading, thereby prevailing over the prior instances that had erroneously mandated restitution to the beneficiaries. The dispute centered on whether assets obtained through three convictions for influence trading should be confiscated by the state or returned to the plaintiffs who had reported the crime before the investigation was initiated; the lower courts had ordered restitution based on Decision No. 3/1973, treating the payers as civil parties. The decisive legal basis was Article 257(2) in conjunction with Article 256(2) of the Penal Code, which imposes mandatory confiscation (in nature or via monetary equivalent) of benefits received in influence trading cases, and the court ruled that the restitution provision applicable to bribery (Article 255(5)) does not extend to influence trading, making the previous decision a misapplication of the law.
Legislator headnote
AI generatedart.257 C.pen; Confiscation of benefits in influence trading; non-applicability of bribery restitution rules: Potrivit art.257 alin.2 raportat la art.256 alin.2 C.pen., în cazul săvârșirii infracţiunii de trafic de influenţă banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Trafic de influenţă. Confiscare
Potrivit art.257 alin.2 raportat la art.256 alin.2 C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite de făptuitor se confiscă, în natură sau prin echivalent bănesc, după caz, și nu se restituie beneficiarilor traficului de influenţă care denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.
În raport cu prevederile menţionate, decizia de îndrumare nr.3/1973 nu poate constitui un temei pentru neconfiscarea valorilor și restituirea lor persoanei care le-a dat.
Completul de 9 judecători, decizia nr.112 din 7 octombrie 2002
Prin sentinţa penală nr.86 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Botoșani, inculpata A.C. a fost condamnată pentru săvârșirea a trei infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute în art.257 C.pen. și obligată să restituie diferite sume de bani beneficiarilor traficului de influenţă.
În ceea ce privește bunurile ce au făcut obiectul traficului de influenţă, instanţa a motivat că, din moment ce persoanele care le-au dat au denunţat faptele autorităţilor mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, iar prin decizia de îndrumare nr.3/1973 s-a statuat că, într-o asemenea situaţie, bunurile nu se confiscă, se impune obligarea inculpatei să plătească celor trei părţi vătămate sumele de bani și, contravaloarea celorlalte bunuri pe care le-a obţinut de la acestea.
Apelul inculpatei a fost respins prin decizia penală nr.123 din 2 aprilie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Recursul declarat de inculpată a fost respins prin decizia nr.3346 din 26 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că sumele de bani primite de inculpată trebuiau confiscate.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.257 alin.2 raportat la art.256 alin.2 C.pen., în cazul săvârșirii infracţiunii de trafic de influenţă banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Raţiunea acestei dispoziţii constă în aceea că bunurile date făptuitorului fac parte din cele date pentru a determina săvârșirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor și care, oricum, sunt supuse confiscării speciale potrivit art.118 lit.c C.pen.
Așa fiind, în conformitate cu dispoziţia cu caracter obligatoriu din art.257 alin.2 raportat la art.256 alin.2 C.pen. , instanţele trebuiau să dispună confiscarea sumelor de bani și a celorlalte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor de trafic de influenţă săvârșite de inculpată, iar nu să dispună obligarea acesteia să plătească sumele de bani cu titlu de despăgubiri, persoanelor care le-au dat, considerate greșit ca fiind părţi civile.
În această privinţă, este de observat că aplicabilitatea prevederilor art.255 alin.5 C.pen., potrivit cărora banii, valorile și orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii de dare de mită se restituie mituitorului dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, nu poate fi extinsă și la cazul când banii, valorile sau bunurile respective sunt date pentru trafic de influenţă, întrucât nici în art.257 C.pen., care încriminează infracţiunea de trafic de influenţă, și nici în vreo altă dispoziţie a legii nu este prevăzută o atare restituire.
Ca urmare, referirea prin considerentele sentinţei la decizia de îndrumare nr.3/1973 nu justifică neconfiscarea sumelor de bani și a contravalorii celorlalte bunuri ce au făcut obiectul traficului de influenţă, astfel că soluţia de obligare a inculpatei să plătească sumele respective beneficiarilor traficului de influenţă este contrară legii.
Așa fiind, se constată că, sub acest aspect, s-a făcut o greșită aplicare a legii, hotărârile pronunţate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art.3859 alin.1 pct.171 C.proc.pen., corespunzând temeiului înscris în art.410 alin.1 partea I pct.71 din același cod, invocat în recursul în anulare.
În consecinţă, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus confiscarea sumelor de bani.