Abrogation of precious metal surrender and foreign currency restrictions by constitutional property rights and subsequent legislation

Nepredarea metalelor preţioase. Operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. Abrogare.neconstituţionalitate. Lege penală mai favorabilă

1. Prevederile Decretului nr.244/1978 sunt abrogate implicit ca urmare a Decretului-lege nr.54/1990 și a Legii nr.31/1990, precum și a art.41 din Constituţie. Totodată, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, Decretul nr.244/1978 a fost abrogat expres; faptul că, ulterior, prin Ordonamnţa de urgenţă a Guvernului nr.295/2000 aplicarea ordonanţei menţionate a fost suspendată este irelevant în cazul faptelor ce nu au fost definitiv judecate înaintea adoptării ordonanţei de abrogare, deoarece aceasta își produce efectele în temeiul art.13 C.pen., ordonanţa constituind legea mai favorabilă în atare situaţie. Suspendarea celei dintâi ordonanţe, echivalentă cu o reincriminare, ar fi incidentă numai pentru fapte săvârșite ulterior intrării în vigoare a suspendării dacă nu opera și abrogarea implicită menţionată.

2. Prevederile art.41 raportat la art.39 din Decretul nr.210/1960, referitoare la operaţiuni ilicite de schimb valutar efectuate de cetăţeni străini sunt constatate ca fiind neconstituţionale potrivit deciziei nr.66/1996 a Curţii Constituţionale și contravin, totodată, principiului nediscriminării prevăzut în Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Fundamentale.

Completul de 9 judecători, decizia nr.110 din 7 octombrie 2002

În urma rejudecării în recurs, inculpaţii J.F. și F.J., între altele, au fost achitaţi pentru infracţiunile prevăzute în art.41 raportat la art.39 din Decretul nr.210/1960 și condamnaţi pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art.50 și 67 din Decretul nr.244/1978 raportat la art.37 alin.1 și 3 din Decretul nr.210/1960.

Prin decizia nr.2618 din 22 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, care a judecat ultimul recurs declarat în cauză, s-a motivat că

fapta inculpaţilor, de a fi efectuat schimburi valutare importante, într-o perioadă în care aveau calitatea de persoane străine cu viză temporară pentru afaceri, iar nu de rezidenţi, cum greșit s-a reţinut de prima instanţă, constituie infracţiunea prevăzută în art.41 raportat la art.39 din Decretul nr.210/1960, aceste texte de lege neputând fi considerate abrogate prin art.150 din Constituţie.

S-a arătat, de asemenea, că este nefondat motivul de recurs prin care s-a susţinut că fapta prevăzută în art.50 raportat la art.67 din Decretul nr.244/1978, raportat la art.37 alin.1 și 3 din Decretul nr.210/1960 a fost dezincriminată, motivându-se că prin Decretul nr.9/1989 nu s-a abrogat, implicit, Decretul nr.244/1978, ci numai art.37 din Decretul nr.210/1960 la care, prin art.50 din Decretul nr.244/1978, se face trimitere exclusiv cu privire la limitele de pedeapsă, astfel că soluţia de condamnare pentru nepredarea celor 16 ducaţi mari austrieci din aur este corectă.

Impotriva acestei decizii s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea, între altele, că prevederile art.50 lit.a din Decretul nr.244/1978 au fost abrogate, implicit, ca urmare a instituirii, prin art.41 din Constituţie, a principiului garantării și ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, precum și ca urmare a adoptării Decretului-Lege nr.54/1990 și a Legii nr.31/1990, fiind apoi abrogate expres prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190 din 9 noiembrie 2000, și că, în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr.66 din 16 aprilie 1998, instanţa de recurs a condamnat greșit pe inculpaţi pentru infracţiunea incriminată prin Decretul nr.210/1960.

Recursul în anulare este fondat.

In adevăr, în condiţiile deţinerii de către stat a monopolului asupra operaţiilor cu metale și pietre preţioane, prin art.50 lit.a din Decretul nr.244/1978 s-a prevăzut că nepredarea metalelor preţioase, în cazurile și termenele prevăzute de lege constituie infracţiune.

Așa cum s-a subliniat în recursul în anulare, pe lângă că dispoziţiile din Decretul nr.244/1978 sunt implicit abrogate, ca urmare a instituirii, prin art.41 din Constituţie, a principiului garantării și ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, precum și a neindicării operaţiilor cu metale și pietre preţioase printre activităţile private considerate interzise prin Decretul-lege nr.54/1990 și Legea nr.31/1990, mai trebuie avut în vedere că decretul respectiv a fost abrogat expres prin art.36 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.190 din 9 noiembrie 2000.

Dispoziţia ulterioară, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.295/2000, de suspendare a aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 nu putea împiedica instanţa de recurs să se conformeze prevederilor art.13 alin.1 din Codul penal, potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Așa fiind, instanţa de recurs trebuia să dispună, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C.pr.pen., achitarea inculpaţilor pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.50 lit.a raportat la art.67 din Decretul nr.244/1978, raportat la art.37 alin.1 și 3 din Decretul nr.210/1960.

În legătură cu condamnarea inculpaţilor pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.41 raportat la art.39 din Decretul nr.210/1960, este de observat că, prin decizia nr.66 din 16 aprilie 1998, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile de încriminare a acestei infracţiuni sunt abrogate potrivit art.150 alin.1 din Constituţie.

Neţinând seama de această decizie, adoptată în conformitate cu drepturile recunoscute, prin art.18 alin.1 din Constituţie, cetăţenilor străini și apatrizilor care locuiesc în România, precum și cu principiul legalităţii și nediscriminării consacrat în art.14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Fundamentale, instanţa de recurs a condamnat pe inculpaţi pentru săvârșirea acestei infracţiuni, în loc să dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C.proc.pen.

În consecinţă recursul în anulare a fost admis și s-a dispus achitarea inculpaţilor conform considerentelor ce preced.