Intent to kill vs. negligent homicide: classification of fatal assault involving repeated blows to vital areas and death threats

Omor. Loviri cauzatoare de moarte. Intenţie de a ucide

Lovirea unei persoane cu pumnii și cu picioarele, cu consecinţa mai multor fracturi costale, rupturi pulmonare și hepatice, urmate de moartea victimei, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârșită cu intenţia de a ucide, iar nu cu intenţia de vătămare a integrităţii corporale cu urmarea morţii survenite din culpă, prin depășirea intenţiei făptuitorului.

Completul de 9 judecători, decizia nr.101 din 7 octombrie 2002

Prin sentinţa penală nr.3 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului Călărași, inculpatul C.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen.

Instanţa a reţinut că, la 20 iulie 2000, aflându-se într-un bar unde consuma băuturi alcoolice, inculpatul s-a certat cu un alt consumator pe care l-a lovit cu pumnul, iar după ce acesta a căzut, i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu piciorul în regiunea toraco-abdominală, ameninţând că-l va ucide. Agresiunea a încetat după intervenţia altor persoane aflate în local.

Ajunsă la domiciliul ei victima a decedat la scurtă vreme, moartea datorându-se șocului traumatic-hemoragic produs în urma politraumatismului cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne cauzate prin loviturile aplicate de inculpat.

Apelul inculpatului a fost respins prin decizia nr.211/A din 29 martie 2001 a Curţii de Apel București, secţia a II-a penală.

Prin decizia nr.3550 din 4 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a admis recursul declarat de inculpat și, casând hotărârile pronunţate în apel și în primă instanţă, a schimbat încadrarea faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen. și l-a condamnat în baza acestui text de lege.

Instanţa de recurs a motivat că, faţă de pregătirea școlară redusă și starea de ebrietate în care inculpatul s-a aflat, precum și de lipsa unui mobil de natură a-l determina să suprime viaţa victimei, nu se poate considera că a acţionat cu intenţia de a ucide prin lovituri aplicate cu pumnul și piciorul, lovituri care, în mod obișnuit, nu duc la deces. S-a mai arătat că ameninţările cu moartea proferate de inculpat în timp ce lovea victima nu au relevanţă, deoarece starea de ebrietate în care se afla l-a făcut să fie incoerent în gândire și să nu aibă controlul expresiilor folosite.

Împotriva acestei ultime decizii s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art.174 raportat la art.175 alin.1 lit.i C.pen., uciderea unei persoane, săvârșită în public, constituie infracţiunea de omor calificat.

Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art.19 alin.2 pct.2 lit.a și b C.pen., infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 din același cod se săvârșește cu intenţie depășită, caracterizată prin intenţie în ceea ce privește acţiunea de lovire și prin culpă în ce privește rezultatul produs, moartea victimei.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul, după căderea victimei, a continuat să o lovească, aplicându-i lovituri puternice cu piciorul în zona toraco-abdominală, pe care le-a însoţit de ameninţări cu moartea, până când a fost oprit de intervenţia altor consumatori.

De vreme ce prin raportul de autopsie aprobat de Comisia de Avizare și Control s-a constatat că victima a prezentat un infiltrat hemoragic de 8/3 cm în zona parieto-occipitală, 7 fracturi costale, rupturi mari ale plămânilor și ale lobului hepatic drept, precum și o cantitate mare de sânge în cavitatea pleurală și în cea peritoneală, iar moartea a survenit după puţin timp, înseamnă că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului.

Intensitatea neobișnuită a loviturilor aplicate și rezultatul aproape imediat letal, confirmă intenţia de a ucide afirmată de inculpat în timpul agresiunii, prin ameninţările cu moartea proferate.

Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia infirmă opinia instanţei de recurs că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenţia de a aplica o corecţie victimei.

În consecinţă, se impune concluzia că prima instanţă și cea de apel au reţinut corect că, sub aspectul poziţiei sale subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct, motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a dispus respingerea recursului declarat de inculpat.