Distinction between aggravated and simple murder: violence during an altercation does not constitute statutory cruelty absent intent to torture or inflict prolonged suffering.

Omor. Cruzimi. Condiţii ca fapta să fie considerată ca săvârșită prin cruzimi

Omorul este săvrârșit prin cruzimi numai atunci când uciderea s-a comis prin schingiuiri de natură a produce victimei suferinţe mari având ca rezultat moartea victimei în chinuri.

Lovirea cu pumnii și cu picioarele și apoi cu o bucată de lemn, timp de 15 minute, cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragic survenit în condiţiile unui politraumatism cu intense hematoame tisulare, în cadrul unei agresiuni între concubini începută cu intenţia de a aplica o corecţie victimei și urmată apoi de lovituri dure ce nu pot fi, însă, considerate acte de schingiuire, constituie infracţiunea de omor prevăzută în art.174, iar nu în art.176 lit.a C.pen.

Completul de 9 judecători, decizia nr.100 din 7 octombrie 2002

Prin sentinţa penală nr.183 din 22 august 2000 a Tribunalului Teleorman, inculpatul M.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art.174 raportat la art.176 lit.a C.pen Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 27 ianuarie 2000, înapoindu-se în stare de ebrietate la domiciliu unde a găsit pe concubina sa V.G. în aceeași stare, inculpatul i-a reproșat acesteia că a consumat băuturi alcoolice, întrebând-o de unde a avut bani pentru a le procura.

Văzând că aceasta nu recunoaște că a băut, inculpatul a lovit-o cu pumnul peste faţă, iar aceasta, ripostând, l-a îmbrâncit.

Dezechilibrându-se, inculpatul a căzut, după care, ridicându-se, iritat, a început să lovească victima cu pumnii și cu picioarele; apoi, luând o bucată de lemn, a lovit-o în continuare, timp de aproximativ 15 minute, peste diferite zone ale corpului.

În urma agresiunii victima a decedat, moartea datorându-se șocului traumatic și hemoragic survenit în evoluţia politraumatismului cu hematoame tisulare produse prin loviturile intense și repetate ce i-au fost aplicate.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr.92/A din 18 februarie 2001 a Curţii de Apel București, secţia a II-a penală.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, prin decizia nr.2578 din 22 mai 2001, a admis recursul declarat de inculpat, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor prevăzută în art.174 C.pen. și l-a condamnat pentru această infracţiune

Împotriva ultimei decizii s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că schimbarea încadrării juridice de către instanţa de recurs este greșită.

Recursul în anulare nu este fondat.

Este adevărat că din probele administrate rezultă că inculpatul a aplicat victimei, timp de 10-15 minute, numeroase lovituri cu pumnii, picioarele și cu o bucată de lemn, peste tot corpul, provocându-i leziuni grave, în urma cărora aceasta a decedat.

Omorul nu poate fi considerat însă că a fost săvârșit prin cruzimi, în sensul prevederilor art.176 lit.a C.pen., decât dacă actele de ucidere au constat în schingiuri de natură a produce victimei suferinţe mari, având ca rezultat morea în chinuri.

În speţă, însă, s-a reţinut în mod corect că, pe fondul unor relaţii tensionate preexistente între inculpat și victimă, ambii aflaţi în stare de ebrietate, s-a ivit un conflict în timpul căruia inculpatul, iritat că la lovitura sa cu pumnul victima a ripostat, a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele.

Dezlănţuirea în acest mod a agresivităţii inculpatului, chiar dacă a fost urmată și de lovirea intensă a victimei cu o bucată de lemn, nu poate fi considerată ca o manifestare de cruzime, mai ales că, în faza iniţială, actele de violenţă au avut vădita amprentă a intenţiei de a-i aplica o corecţie, ce a fost depășită numai ulterior, pe măsura autoincitării sale în condiţiile unei stări produse de consumul de alcool, pe un fond psihic predispus la comportări violente.

De aceea, se impune a se reţine că prin modul în care a procedat, inculpatul a depășit scopul iniţial, acela de a aplica victimei o corecţie și, prin actele sale violente, de incontestabilă intensitate, apte a cauza moartea prin repetarea lor, a ucis cu intenţie pe concubina sa, fără însă ca aceste acte să poată fi considerate cruzimi în sensul prevederilor art.176 lit.a C.pen.

Încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de recurs fiind corectă, recursul în anulare a fost respins.