Pension classification dispute: quashed and remanded for failure to meet preliminary administrative procedure requirements

Acţiunea în contencios administrativ. Condiţia procedurii prealabile prevăzută de art.5 al Legii nr.29/1990

Este îndeplinită condiţia reclamaţiei administrative prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ chiar dacă sesizarea a fost îndrumată, eronat, către un compartiment necompetent din cadrul aceleiași unităţi administrative.

Completul de 9 judecători, decizia nr.95 din 23 septembrie 2002

Reclamantul S.N. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a judeţului Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta să îl încadreze în grupa I de muncă, să-i recalculeze drepturile de pensie ce i se cuvin cu titlu de pensie începând cu data de 1 noiembrie 1999 și să elibereze o nouă decizie de pensionare.

Prin sentinţa nr.124 din 12 mai 2000, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea.

Impotriva sentinţei primei instanţe pârâta a declarat recurs susţinând

că instanţa de fond a făcut o greșită aplicare a legii, pensia reclamantului fiind stabilită corect, în raport de actele normative în vigoare la data încetării activităţii acestuia.

Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, prin decizia nr.2218 din 7 iunie 2001, a admis recursul, a casat sentinţa primei instanţe și a respins acţiunea ca prematur introdusă, reţinând că reclamantul nu a introdus contestaţie la comisia de pensii din cadrul direcţiei judeţene și nu a urmat procedura prealabilă impusă de Legea nr.3/1977. Or, potrivit art.55 alin.2 din Legea nr.3/1977, instanţele de contencios administrativ pot fi sesizate și sunt competente a soluţiona deciziile comisiilor judeţene de pensii, prin care au fost soluţionate contestaţiile, formulate în temeiul art.521 din același act normativ, împotriva deciziilor de pensionare.

In contra acestei din urmă decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispoziţiile art.330 pct.2 Cod procedură civilă, susţinând că hotărărea criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, hotărârea este și vădit netemeinică.

Recursul în anulare este fondat.

Prin art.5 din Legea nr.29/1990 a fost stabilită, printre alte condiţii de admisibilitate a acţiunii directe la instanţa de contencios administrativ, cea privind îndeplinirea procedurii prealabile.

Astfel, potrivit acestui text "înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art.2 alin.2, autorităţii emitente…….".

Totodată, prin art.521 din Legea nr.3/1997, introdus prin Legea nr.72/1991, s-a stabilit că "împotriva deciziei emise în condiţiile art.52, persoana interesată poate introduce contestaţie, în termen de 30 zile de la comunicare, la comisia de contestaţii ce funcţiomnează pe lângă direcţia judeţeană de muncă și protecţie socială……".

Apar astfel ca fiind riguros exacte considerentele deciziei pronunţate în recurs cu privire la obligativitatea procedurii prealabile, stabilită în conţinut în acest caz prin art.521 din Legea nr.3/1977 modificată.

Din actele dosarului rezultă că, nemulţumit de decizia de pensionare, cu privire la încadrarea în grupa de muncă, reclamantul s-a adresat Direcţiei de Muncă și Protecţie Socială Cluj-Napoca, solicitând încadrarea în grupa superioară de muncă și recalcularea pensiei în funcţie de această încadrare.

La cererea reclamantului, înregistrată sub nr.23232 din 6 octombrie 1999, organuil administrativ a răspuns la 17 martie 2000, comunicându-i acestuia că nu îndeplinește condiţiile legale pentru încadrarea în grupa superioară de muncă.

Deci, însăși autoritatea administrativă a soluţionat prin refuz de încadrare în grupa I-a de muncă cererea petentului, fără a-i comunica acestuia că obiectul cererii nu este de competenţa sa.

Or, adresarea greșită către una din comisiile subordonate aceleiași instituţii, având competenţe în aceeași materie, din cadrul aceleiași unităţi administrative poate fi considerată că reprezintă îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât raţiunea de substanţă a legii a fost satisfăcută.

Caracterul atipic al situaţiei în care s-a aflat petentul impune o soluţionare care, fără a încălca exigenţele recursului administrativ, să asigure cu precădere respectarea principiilor de echitate și raţionalitate a legii, a cărei finalitate nu poate fi aceea de a obstrucţiona exerciţiul unui drept, ci de a asigura realizarea lui.

Rezultă, așadar, că reclamantul s-a conformat dispoziţiilor legale prevăzute de art.5 din Legea nr.29/1990, cu referire la art.521 din Legea nr.3/1977 modificată, adresându-se autorităţii emitente.

Pe de altă parte, este de reţinut că acest fine de neprimire prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 are ca scop soluţionarea cererii petentului de către aautoritatea emitentă, în vederea evitării, pe cât posibil, a litigiilor, revenindu-i deci, acesteia din urmă, revocarea actului administrativ ilegal și satisfacerea pretenţiei reclamantului, în limitele legii aplicabile.

Ca atare, condiţia realizării procedurii prealabile anterior sesizării instanţei de contencios administrativ apare ca fiind satisfăcută în acest caz.

Așa fiind, în mod greșit a fost admis recursul pârâtei și, în rejudecare, s-a respins acţiunea ca fiind prematur introdusă, critica acestuia prin recursul în anulare, sub acest aspect, fiind întemeiată, în cauză fiind incident deci motivul de casare prevăzut de art.330 pct.2 Cod procedură civilă.

Cum instanţa s-a pronunţat în cauză reţinând ca întemeiată excepţia de prematuritate și nu a statuat asupra fondului procesului, stabilind situaţia de fapt și temeiurile legale, conform art.314 din Codul de procedură civilă, acestea nu pot fi analizate direct în calea extraordinară a recursului în anulare.

In consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea a admis recursul în anulare, a casat decizia atacată și în temeiul art.3303 raportat la art.313 Cod procedură civilă, a trimis cauza Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ în vederea rejudecării recursului declarat de pârâtă.