Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order rejecting constitutional exception under Art. 385(1)(2) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as inadmissible, upholding the lower court's refusal to refer a constitutional exception to the Constitutional Court and maintaining the pre-trial detention of one of the accused. The dispute concerned a challenge to provisions of the Code of Criminal Procedure, which the lower court rejected as inadmissible because the Constitutional Court had previously declared those same provisions constitutional in final decisions. Relying on Article 385(1)(2) of the Code of Criminal Procedure and the lack of specific legislative provision for separate appeals against such interlocutory orders, the court held that a decision rejecting a motion to seize the Constitutional Court cannot be appealed independently; therefore, any appeal against such a ruling is admissible only concurrently with the final judgment on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart.224 C.proc.pen, art.23 din Legea nr.47/1992; Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order rejecting constitutional exception under Art. 385(1)(2) CPC: Prin încheierea din 17 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpaţilor A.V. și F.R. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.224 și a art.171-172 alin.1 C.proc.pen. în raport de art.29, art.24 alin.1 și art.49 din Constituţia României. Totodată, verificând din oficiu regularitatea luării și menţinerii măsurii arestării preventive, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatei P.L.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Excepţie de neconstituţionalitate. Respingerea cererii. Recurs împotriva încheierii. Admisibilitate
Încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi atacată separat cu recurs; încheierea poate fi atacată cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, conform art.3851 alin.2 C.proc.pen.
Completul de 9 judecători, decizia nr.62 din 10 iunie 2002
Prin încheierea din 17 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpaţilor A.V. și F.R. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.224 și a art.171-172 alin.1 C.proc.pen. în raport de art.29, art.24 alin.1 și art.49 din Constituţia României. Totodată, verificând din oficiu regularitatea luării și menţinerii măsurii arestării preventive, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatei P.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin deciziile nr.210 din 26 octombrie 2000 și nr.138 din 8 mai 2001, definitive, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.224 C.proc.pen.
Or, potrivit art.23 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată învestită cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale va respinge cererea de sesizare și va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, între alte situaţii, atunci când prevederile în cauză au fost stabilite ca fiind constituţionale potrivit art.145 alin.1 din Constituţie, ori au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii au declarat recursuri, care sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art.3851 alin.2 C.proc.pen., constatate de Curtea Constituţională ca fiind constituţionale, încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu hotărârea recurată, excepând cazurile când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Cum împotriva încheierilor prin care instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost prevăzută calea de atac a recursului nici în Codul de procedură penală și nici în Legea nr.47/1992, recursurile declarate de inculpaţi sunt inadmisibile și au fost respinse ca atare.