Preventive detention extension: competence of section head prosecutor and public order danger for influence trafficking by public officials
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court's panel of nine judges dismissed the defendant's appeal and upheld the first-instance decision extending preventive detention, ruling that the challenge to the procedure and the necessity of detention were unfounded. The dispute concerned the legality of a request to extend preventive detention for a prosecutor charged with the offense of influence trafficking, where the defendant argued that only the Prosecutor General, not the head of the relevant section, could request the extension and that the specific statutory conditions for public order danger were not met. The court held that the head of the section possessed the requisite competence to file the motion under the procedural code and that the cumulative conditions for detention were satisfied because the offense carried a potential penalty exceeding two years of imprisonment and the nature of the socio-professional relations affected by the crime, involving public prosecutors, posed a specific danger to public order if the defendant were released.
Legislator headnote
AI generatedart.257 C.pen; Preventive detention extension: competence of section head prosecutor and public order danger for influence trafficking by public officials: Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus în mișcare acţiunea penală împotriva inculpagtei R.C. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art.257 C.pen. raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, reţinându-se că, în cursul anului 2001, având calitatea de procuror, a pretins și primit 3000 de dolari de la N.M. pentru a interveni pe lângă un alt procuror în vederea soluţionării favorabile a unui memoriu prin care se solicita declararea unui recurs în anulare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Arestare preventivă. Prelungirea duratei. Procuror competent. Pericol public
Sesizarea instanţei în vederea prelungirii duratei arestării preventive poate fi legal făcută de procurorul șef al secţiei de resort al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, nu numai de procurorul general al acelui parchet.
Săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă implicând reprezentanţi ai Ministerului Public, prin natura relaţiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a făptuitorului să constituie un pericol pentru ordinea publică.
Completul de 9 judecători, decizia nr.8 din 11 ianuarie 2002
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus în mișcare acţiunea penală împotriva inculpagtei R.C. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art.257 C.pen. raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, reţinându-se că, în cursul anului 2001, având calitatea de procuror, a pretins și primit 3000 de dolari de la N.M. pentru a interveni pe lângă un alt procuror în vederea soluţionării favorabile a unui memoriu prin care se solicita declararea unui recurs în anulare.
Totodată, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, constatându-se că aceasta se află în situaţia prevăzută în art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen.
Ulterior, parchetul a solicitat prelungirea duratei arestării preventive, iar Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, prin încheierea din 8 ianuarie 2002, a admis cererea și a dispus prelungirea duratei arestării preventive pe timp de 30 de zile, cu motivarea că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legii, iar prelungirea duratei acesteia se impune deoarece inculpata continuă să se afle în situaţia prevăzută în art.148 alin.1 lit.h, C.proc.pen., în baza căruia a fost arestat.
Împotriva acestei încheieri inculpata a declarat recurs, cu motivarea că prin prelungirea duratei arestării preventive au fost încălcate dispoziţii procedurale sancţionate cu nulitatea absolută, între altele prin aceea că numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar nu și procurorii șefi de secţie din acel parchet pot cere prelungirea duratei arestării preventive, acesta fiind singurul conducător în măsură să sesizeze instanţa conform art.156 alin.2 C.proc.pen., iar menţinerea inculpatei în starea de arest nu se justifică întrucât cerinţele înscrise în art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen. nu pot fi considerate întrunite cât timp nu s-a demonstrat, pe bază de indicii temeinice, că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
În raport cu reglementarea de ansamblu dată Ministerului Public și structurilor sale componente prin dispoziţiile Legii de organizare judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, nu se poate considera că atribuţiile procurorului șef de secţie menţionate în art.156 alin.2 C.proc.pen. ar fi fost preluate, în urma acelor modificări, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, astfel că sesizarea primei instanţe pentru prelungirea duratei arestării preventive făcută de procurorul șef al secţiei de resort este corectă, așa cum temeinic s-a reţinut prin încheierea atacată cu recurs.
În ceea ce privește temeiul arestării și al prelungirii acesteia, invocarea prevederilor art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen. este, de asemenea, corectă.
În adevăr, așa cum s-a motivat și în considerentele încheierii, condiţiile cumulative prevăzute în art.148 alin.1 lit.h sunt îndeplinite, deoarece fapta imputată inculpatei, recunoscută constant de aceasta, constituie o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar modalitatea în care s-a comis fapta și natura relaţiilor socio-profesionale afectate impun concluzia că lăsarea inculpatei în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică.
În consecinţă, recursul a fost respins.