Inadmissibility of separate appeal against first-instance order maintaining preventive arrest ex officio
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the first-instance decision to maintain preventive arrest. The dispute concerned the admissibility of a separate appeal against a first-instance ruling issued ex officio upon the defendant's first appearance, where the court verified the regularity of the existing preventive arrest pursuant to Article 300(3) of the Code of Criminal Procedure and decided to maintain it. Relying on the restrictive enumeration in Article 141(1) of the Code of Criminal Procedure, the court held that only rulings granting, revoking, replacing, or terminating preventive measures are subject to separate appeal; a ruling merely maintaining an already imposed measure does not fall within these categories and thus cannot be challenged separately.
Legislator headnote
AI generatedart.69 din Legea nr.56/1992; Inadmissibility of separate appeal against first-instance order maintaining preventive arrest ex officio: Inculpata P.L. a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută în art.257 alin.1, de dare de mită prevăzută în art.255 alin.1 C.pen., precum și de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută în art.69 din Legea nr.56/1992.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Menţinerea arestării preventive. Verificarea, la prima înfăţișare, a regularităţii luării și menţinerii măsurii arestării. Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii
Încheierea prin care prima instanţă dispune, la prima înfăţișare, în urma verificării făcute potrivit art.300 alin.3 C.proc.pen., menţinerea arestării preventive a inculpatului nu poate fi atacată separat cu recurs.
Completul de 9 judecători, decizia nr.7 din 11 ianuarie 2002
Inculpata P.L. a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută în art.257 alin.1, de dare de mită prevăzută în art.255 alin.1 C.pen., precum și de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută în art.69 din Legea nr.56/1992.
Examinând din oficiu regularitatea luării și menţinerii măsurii arestării preventive faţă de inculpată, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, sesizată cu judecarea în primă instanţă a cauzei, a dispus menţinerea arestării prin încheierea din 14 decembrie 2001, cu motivarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă în continuare.
Împotriva încheierii inculpata a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
Prin art.141 alin.1 C.proc.pen., se prevede că, în materia măsurilor preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, numai încheierea dată în prima instanţă prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive.
Rezultă, deci, că, în raport cu aceste dispoziţii ale legii, încheierea prin care instanţa menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, în cadrul îndeplinirii obligaţiilor ce-i revine în conformitate cu art.300 alin.3 C.proc.pen., nu poate fi atacată separat cu recurs deoarece nu se află în nici una dintre cele patru situaţii prevăzute limitativ în art.141 alin.1 din același cod, când poate fi exercitată o asemenea cale de atac în materia măsurilor preventive dispuse de prima instanţă prin încheiere.
În consecinţă, recursul a fost respins ca inadmisibil.