Influence trafficking: Acquittal for absence of constitutive element vs. non-existence of the fact
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice granted the prosecutor's quashing appeal, quashed all prior rulings, and amended the acquittal of the defendant for influence trafficking to a release based on the absence of a constitutive element of the offense, thereby correcting the legal basis rather than the result. The dispute concerned whether the receipt of a computer by a municipal counselor in exchange for promising to use influence over the mayor to approve commercial space constituted influence trafficking, with the lower courts having initially acquitted the defendant for non-existence of the fact (Art. 10(1)(a) of the Code of Criminal Procedure) or reversed that acquittal. The court held that while the defendant did receive the computer, the material fact existed but lacked the specific criminal intent required for influence trafficking under Article 257 of the Penal Code; consequently, the correct legal ground for release was the lack of a constitutive element (Art. 10(1)(d) of the Code of Criminal Procedure), not the non-existence of the fact.
Legislator headnote
AI generatedart.257 C.pen; Influence trafficking: Acquittal for absence of constitutive element vs. non-existence of the fact: În adevăr, obţinerea calculatorului în astfel de condiţii, chiar dacă nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece lipsește intenţia infracţională ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii prevăzute în art.257 C.pen., impune concluzia că, totuși, fapta există, dar nu întrunește, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale unei infracţiuni, fiind incidente prevederile art.10 alin.1 lit.d C.proc.pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Achitare. Lipsa unui element constitutiv al infracţiunii. Inexistenţa faptei. Trafic de influenţă
Primirea unor foloase, dar nu pentru a determina un funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, ci într-un scop licit, constituie temei pentru achitare în baza art.10 alin.1 lit.d C.proc.pen., din lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, iar nu în temeiul art.10 alin.1 lit.a, pentru inexistenţa faptei, de vreme ce fapta, primirea de foloase, există în materialitatea ei, dar nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii.
Decizia Completului de 9 judecători nr.1 din 7 ianuarie 2002
Inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art.257 C.pen., reţinându-se că, în februarie 1997, a pretins și primit un calculator de la S.M., promiţându-i în schimb că va uza de influenţa ce o avea asupra primarului pentru a-l determina să-i aprobe un spaţiu comercial.
Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul București, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr.157 din 22 septembrie 1997, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.a C.proc.pen., considerând că fapta nu există.
S-a motivat că din probele administrate rezultă că demersul inculpatului pentru aprobarea spaţiului comercial solicitat de S.V. s-a făcut în limita atribuţiilor ce-i reveneau în calitate de consilier municipal și că nu există legătură între acel demers și primirea calculatorului, acesta fiindu-i dat cu titlu de împrumut și că din nici o probă nu rezultă că inculpatul s-ar fi prevalat că ar avea influenţă asupra primarului.
Curtea de Apel Bacău, investită cu judecarea apelului declarat de procuror, în urma strămutării cauzei, a admis apelul prin decizia penală nr.6 din 15 ianuarie 1999 și a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea menţionată.
Recursul inculpatului a fost admis prin decizia nr.2986 din 27 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală, a fost casată decizia instanţei de apel și s-a menţinut sentinţa prin care s-a dispus achitarea inculpatului.
Ultima decizie a fost atacată cu recurs în anulare, cu motivarea că aprecierea corectă a probelor administrate impune concluzia că soluţia de achitare a inculpatului este consecinţa unei grave erori de fapt.
Această critică nu este fondată.
Din examinarea probelor administrate în cauză nu se poate reţine că inculpatul a primit calculatorul de la S.V. în schimbul exercitării de către acesta de influenţe asupra primarului, pentru a-l determina să aprobe spaţiul comercial solicitat de acesta.
Ca urmare, se impune a se constata că inculpatul a primit calculatorul cu titlu de împrumut, așa cum au reţinut prima instanţă și instanţa de recurs, iar nu în schimbul promisiunii că va interveni pentru acordarea spaţiului comercial solicitat.
Dar, acceptarea dovedită a calculatorului, chiar cu titlu de împrumut, nu justifică soluţia primei instanţe, menţinută de instanţa de recurs ca urmare a casării deciziei de condamnare pronunţată în apel, de achitare pentru motivul că fapta imputată nu există.
În adevăr, obţinerea calculatorului în astfel de condiţii, chiar dacă nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece lipsește intenţia infracţională ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii prevăzute în art.257 C.pen., impune concluzia că, totuși, fapta există, dar nu întrunește, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale unei infracţiuni, fiind incidente prevederile art.10 alin.1 lit.d C.proc.pen.
În consecinţă, achitarea inculpatului în temeiul art.10 alin.1 lit.a C.proc.pen. fiind greșită, recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile pronunţate în cauză și s-a schimbat temeiul achitării în sensul considerentelor ce preced.