Notary’s criminal termination upheld for lack of mandatory prosecution authorization over expired limitations

Încetarea procesului penal, lipsa autorizării organului competent. Intervenirea prescripţiei. Prioritatea cazului ce împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acţiunii penale

În cazul când în aceeași cauză subzistă atât impedimente care atrag clasarea sau scoaterea de sub urmărire penală, cât și încetarea urmăririi penale, respectiv atât achitarea inculpatului, cât și încetarea procesului penal, în cursul judecăţii, conform art. 11 C. proc. pen. procurorul sau, după caz, instanţa trebuie să ia în considerare cauzele de clasare și de scoatere de sub urmărire, respectiv de achitare, excluzând cele de încetare a urmăririi penale, respectiv a procesului penal.

Ordinea de prioritate prevăzută în text trebuie respectată și în cazul în care sunt incidente mai multe temeiuri de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de achitare, sau mai multe cazuri de încetare a urmăririi penale, respectiv de încetare a procesului penal în cursul judecăţii, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedecare prevăzut în ordinea enumerării din art. 10 alin. (1) C. proc. pen., omiţându-se celelalte.

Completul de 9 judecători, decizia nr. 608 din 8 decembrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 5 din 6 februarie 2001, Curtea de Apel Pitești a condamnat pe inculpata S.L. pentru săvârșirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246, de fals intelectual prevăzută în art. 289 și de uz de fals prevăzută în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare infracţiune.

Instanţa a reţinut că, la 25 iulie 1994, în calitate de notar, inculpata a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, atestând în mod fals că a stabilit situaţia juridică a imobilului la care se referea contractul, pe baza unui act care, în realitate, nu-i fusese prezentat și că vânzătorul a semnat în prezenţa sa contractul, ceea ce, de asemenea, nu era real. Ulterior, curtea de apel a soluţionat acţiunea civilă ce fusese disjunsă, prin obligarea inculpatei la despăgubiri către partea civilă.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de procuror, de inculpată și de partea civilă prin decizia nr. 5590 din 17 decembrie 2002, a casat cele două hotărâri atacate și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru lipsa avizului ministrului justiţiei pentru cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatei.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că în cauză împlinindu-se termenul de prescripţie a răspunderii penale, temeiul încetării procesului penal îl constituie prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar nu cele de la lit. f) al aceluiași articol, cum greșit a dispus instanţa de recurs.

Recursul în anulare este nefondat.

Examinând prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. pen., se observă că, în enumerarea cazurilor în care punerea în mișcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedecată, cu urmarea achitării inculpatului sau a încetării procesului penal, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordonare succesivă, pornind de la cauzele de fond și continuând cu cauzele de formă ce constituie impedimente de pornire și de exercitare a acţiunii penale.

Ca atare, când se constată existenţa unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare, cât și temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele dintâi.

Când se constată că există mai multe cazuri ce constituie temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în text, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, cu excluderea celor următoare care, eventual, ar fi, și acestea, incidente în cauză.

În consecinţă, ţinând seama de anterioritatea cazului privind lipsa autorizării organului competent prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f), în raport cu acela al intervenirii prescripţiei prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., decizia instanţei de recurs este legală, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.