Influence trading: Classification of repeated acts and simultaneous receipt of benefits as natural unit of crime rather than continued offense

Infracţiune. Unitate naturală. Infracţiune continuată. Trafic de influenţă

Purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună, urmate de primirea unor foloase de la acestea în același timp și loc, nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă, caracterizată prin săvârșirea repetată a unor acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiași infracţiuni, ci constituie o unitate naturală de infracţiune; această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale, cu condiţia ca acestea, considerate în ansamblul lor, prin legătura firească dintre ele, să alcătuiască o singură acţiune în vederea aceluiași rezultat.

Completul de 9 judecători, decizia nr. 604 din 8 decembrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 338 din 2 decembrie 1999, inculpatul B.C. a fost condamnat, între altele, pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în luna martie 1998, după discuţii repetate purtate, cu aceleași ocazii, cu persoane din două familii, inculpatul a pretins și apoi a primit, în aceeași zi, de la 13 membri ai acelor familii, suma de 64 de milioane de lei și alte bunuri, pentru a-i ajuta să obţină vize pentru ședere în străinătate, susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari de la ambasada ţării respective.

Prin decizia penală nr. 372 din 23 august 2000, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului, a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului și a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea ușoară, iar suspendarea executării nu se justifică.

Prin decizia nr. 4552 din 25 octombrie 29001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul, a casat decizia atacată și a menţinut hotărârea primei instanţe.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea, între altele, că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost săvârșită în formă continuată.

Recursul în anulare este fondat.

Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţe, rezultă că inculpatul a săvârșit mai multe acte materiale, în unicul scop de a trafica presupusa sa influenţă asupra unor funcţionari de ambasadă, în favoarea membrilor celor două familii, cu aceeași promisiune de a le obţine pe pașapoarte vize de ședere temporară.

Discuţiile repetate avute de inculpat cu reprezentanţi ai celor două familii, veniţi împreună la domiciliul său, urmate de primirea banilor și bunurilor de la cele 13 persoane, cu același prilej, acţiuni considerate de prima instanţă, ca și de cea de recus, ca fiind componente ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă, nu au, în realitate, semnificaţia unor acţiuni autonome, în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Activităţile menţionate ale inculpatului au urmărit un singur rezultat, având la bază o unică formă de vinovăţie, scurtele întreruperi în desfășurarea activităţii infracţionale, ocazionate de primele discuţii, urmate de verificarea pașapoartelor de către inculpat și apoi de primirea foloaselor fiind determinate de natura infracţiunii, în condiţiile speţei; ele trebuie considerate în ansamblul lor, sunt legate între ele în mod natural, alcătuind o singură acţiune și, ca atare, reprezintă o unitate naturală de infracţiune, iar nu o infracţiune continuată de trafic de influenţă.

În consecinţă recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în cele ale art. 257 C. pen., și s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit noii încadrări.