Restitution suspension order held unreviewable; plaintiffs' appeal inadmissible, order stands.

Recurs inadmisibil

Recursul declarat împotriva încheierii prin care Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, ca instanţă de recurs, a suspendat executarea deciziei recurată a curţii de apel, este inadmisibil.

Completul de 9 judecători, decizia nr.248 din 22 septembrie 2003

Prin decizia civilă nr. 126 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanţii V.I. și alţii împotriva sentinţei civile nr. 844 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Constanţa în contradictoriu cu pârâta SC Metachim SA Constanţa, a schimbat în tot sentinţa, iar în fond a admis acţiunea reclamanţilor și a anulat dispoziţia nr. 1 din 31 august 2001, prin care SC Metachim SA a respins cererea reclamanţilor de a le restitui imobilul revendicat.

Ca urmare, pârâta a fost obligată să restituie în natură reclamanţilor un imobil situat în municipiul Constanţa.

Împotriva deciziei menţionate, pârâta a declarat recurs, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia, la secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie, la data de 3 octombrie 2003.

La data de 7 ianuarie 2003, întemeindu-se pe prevederile art. 300 alin. 2 și 3 C. proc. civ., recurenta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei pronunţate în apel.

În motivarea cererii, s-a susţinut că în imobilul ce face obiectul litigiului funcţionează birouri și casieria unităţii, iar evacuarea acestora, împreună cu funcţionarii, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, ar crea prejudicii recurentei.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin încheierea din 17 martie 2003, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 126 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă până la judecarea recursului declarat împotriva acesteia.

S-a motivat că, în raport cu prevederile art. 300 alin.2 C. proc. civ., se impune admiterea cererii deoarece, fiind începută executarea deciziei instanţei de apel, recurenta a fost somată să evacueze imobilul, ceea ce constituie un motiv temeinic de suspendare a executării, pentru a se asigura egalitatea părţilor litigante în proces până la soluţionarea recursului.

Împotriva încheierii, intimaţii reclamanţi au declarat recurs, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea legii și că este și netemeinică.

Recursul nu este admisibil.

Este adevărat că prin art. 300 alin.3 C. proc. civ. se prevede că, în cazul suspendării, la cerere, a executării hotărârii, „dispoziţiile art. 403 alin.(3)…se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit acestor din urmă dispoziţii instanţa se pronunţă, asupra cererii de suspendare, prin încheiere, care poate fi atacată, cu recurs, în mod separat.

Dar, prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competenţa Completului de 9 judecători din cadrul instanţei supreme, se prevede imperativ restrictiv că acest complet „judecă recursurile în cauzele judecate în primă instanţă de secţiile Curţii Supreme de Justiţie și recursul în anulare în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare”.

Așa fiind și cum încheierea vizată prin calea de atac a recursului exercitată de intimaţii reclamanţi a fost pronunţată de o secţie a Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă de recurs, este evident că aceasta, în raport cu prevederile imperative menţionate, nu mai era susceptibilă de a fi supusă unei asemenea căi de atac, cu a cărei soluţionare să fie învestită o altă instanţă ierarhic superioară decât cea firească să judece recursul.

În consecinţă, urmează ca recursul, declarat împotriva încheierii prin care a fost suspendată executarea deciziei atacate cu recurs de către pârâtă, să fie respins ca inadmisibil.