Authenticity of judicial record regarding party presence versus clerk notes and material error correction procedure

Recurs. Tardivitate. Îndreptarea erorilor materiale. Datele în temeiul cărora se stabilește exercitarea în termen a recursului

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Îndreptarea erorilor materiale. Partea specială. Recursul. Termenul de recurs

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- Îndreptarea erorilor materiale

- Termenul de declarare a recursului

C. proc. pen., art. 195, art. 3853

Menţiunea din practicaua deciziei instanţei de apel că inculpatul a fost prezent și a pus concluzii la judecată, în raport cu care termenul de recurs curge de la pronunţare, are caracter de autenticitate ce nu poate fi combătută cu probe constând în menţiunile din caietul grefierului și din notele unui judecător, în sensul că inculpatul a lipsit de la judecată.

În cazul în care menţiunile din decizie nu au fost îndreptate potrivit procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen., acestea fac dovada, ca orice act autentic, până la înscriere în fals.

I.C.C.J., completul de 9 judecători, decizia nr. 110 din 15 martie 2004

Prin sentinţa penală nr. 71 din 25 mai 1999, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 282, art. 215, art. 289 și art. 291 C. pen.

Apelurile declarate de procuror și de inculpat au fost respinse de Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 99 din 6 martie 2001.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin decizia nr. 5193 din 28 noiembrie 2001, a respins recursul declarat de inculpat ca tardiv introdus, cu motivarea că, deși prezent la judecarea apelului la 6 martie 2001, inculpatul a declarat recurs la data de 27 martie 2001, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Împotriva acestei din urmă hotărâri s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului, iar dispozitivul deciziei i s-a comunicat la 13 martie 2001, recursul declarat la 22 martie 2001 fiind în termen.

Recursul în anulare este nefondat.

În practicaua deciziei penale nr. 99 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Craiova s-a consemnat că la apel a răspuns inculpatul, care a declarat că își însușește concluziile avocatului său.

Din cuprinsul deciziei rezultă, deci, că inculpatul a fost prezent la judecarea apelului, împrejurare în care termenul de recurs curge de la pronunţare, în raport cu care instanţa de recurs a decis corect că recursul a fost declarat tardiv.

În susţinerea motivării că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului s-a anexat la recursul în anulare un certificat în acest sens emis de Curtea de Apel Craiova, arătându-se că această concluzie rezultă din examinarea caietului de ședinţă al unuia dintre judecători, precum și din caietul de ședinţă al grefierului.

Se constată, sub acest aspect, că înscrisurile menţionate nu constituie probe și, în consecinţă, nu pot duce la concluzia că inculpatul a fost prezent la dezbaterea apelului, deoarece legea recunoaște hotărârii judecătorești calitatea de înscris autentic, iar ca forţă probantă înscrisul autentic se bucură de prezumţia de autenticitate în întregul său, dacă a fost regulat întocmit.

Totodată, menţiunile cuprinse în actul autentic cu privire la constatările prin propriile simţuri a celui care se află în exerciţiul funcţiunii și în limitele competenţei sale, se bucură de putere doveditoare deplină, acestea neputând fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.

Este adevărat că cele reţinute în practicaua deciziei cu privire la prezenţa inculpatului ar putea constitui o eroare materială ce se poate îndrepta potrivit art. 195 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce însă în cauză nu s-a făcut.

Cum înscrisurile invocate nu au putere doveditoare în contra celor reţinute în cuprinsul părţii introductive a deciziei menţionate și cum în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 195 C. proc. pen., criticile formulate se constată a fi nefondate, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.