Judicial review of Council's validation of magistrate qualification exam: lack of jurisdiction of the 9-Judge Panel under Law No. 92/1992 Articles 64 and 129

Competenţă materială. Plângere formulată de un magistrat stagiar împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de invalidare parţială a examenului de capacitate al magistraţilor. Necompetenţa Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie de a exercita contolul judecătoresc asupra actului de validare sau invalidare a acestui examen.

Exercitarea controlului judecătoresc asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al magistraţilor stagiari nu este însă de competenţa Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie care, în temeiul art.64 sau 129 din Legea nr.92/1992, este abilitată a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcţie a magistratului stagiar reușit la examenul de capacitate, după validarea acestuia și, respectiv, hotărârile prin care s-a admis acţiunea disciplinară exercitată de ministrul justiţiei și a fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.

Or, admiterea unei căi procesuale, la stăruinţa părţii, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Completul de 9 judecători, decizia nr.7 din 16 februarie 2004

Prin hotărârea nr.227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraţilor stagiari și consilierilor juridici asimilaţi magistraţilor stagiari, organizat de Ministerul Justiţiei în perioada 17 mai – 2 iulie 2002.

Petenta C.M. susţine că după afișarea rezultatelor la probele scrise, susţinute în cadrul examenului menţionat, a formulat contestaţie în termen legal, prin care a solicitat reevaluarea lucrării scrise la disciplina drept comercial, apreciind că nota 2,25 acordată nu reflectă conţinutul tezei.

Spre deosebire de anii anteriori, contestaţia nu a fost soluţionată în faţa candidatei.

În temeiul art.62 alin.3 din Legea nr.92/1992, petenta susţine că a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o cerere, anterior validării examenului de capacitate menţionat, prin care a solicitat invalidarea parţială a examenului, prin anularea rezultatului obţinut la lucrarea scrisă la disciplina drept comercial, considerând că nu au fost respectate condiţiile legale privind organizarea examenului.

În raport de cele arătate, petenta consideră că a fost vătămată în dreptul său, printr-o manieră de tratare a lucrării scrise și a contestaţiei, apreciate ca arbitrare și, drept urmare, pusă nejustificat în faţa perspectivei de a fi îndepărtată din magistratură după o perioadă de peste 3 ani și 10 luni de activitate.

În concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii și obligarea intimatului să permită participarea acesteia la următorul examen de capacitate, în vederea susţinerii probelor orale.

Plângerea este inadmisibilă.

Inadmisibilitatea privește, între altele, contestarea dreptului reclamantului cu privire la calea procesuală aleasă pentru protecţia juridică a pretenţiei deduse judecăţii.

Este de reţinut că reglementarea principiului statuat prin art.129 din Constituţia României, corespunzător dispoziţiilor art.21 din legea fundamentală, legea procesuală civilă, cu referire la cauză, prin C. proc. civ., art.64 și art.129 din Legea nr.92/1992 și art.4 din Legea nr.29/1990, a determinat riguros, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil.

Aceste norme, de natură a satisface exigenţele art.1, 5, 6 și 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale, au creat un cadru adecvat de protecţie judiciară a drepturilor persoanei.

Normele legale privind sesizarea instanţelor judecătorești, cu referire la calea procesuală aleasă, sunt de ordine publică, așa încât încălcarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor pronunţate cu nesocotirea lor.

Ca atare, stăruinţa părţii în soluţionarea cauzei de o anumită instanţă nu este suficientă prin ea însăși, admisibilitatea căii procesuale alese fiind condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite acte administrative și acte administrativ-jurisdicţionale, cenzurabile în condiţiile legii.

Printre altele, Consiliul Superior al Magistraturii are competenţa validării examenului de capacitate al magistraţilor stagiari și respectiv invalidării, în tot sau în parte, a examenului în cazurile în care acesta constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege cu privire la organizare sau că rezultatele au fost denaturate prin săvârșirea unei fraude la lege.

Exercitarea controlului judecătoresc asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al magistraţilor stagiari nu este însă de competenţa Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie care, în temeiul art.64 sau 129 din Legea nr.92/1992, este abilitată a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcţie a magistratului stagiar reușit la examenul de capacitate, după validarea acestuia și, respectiv, hotărârile prin care s-a admis acţiunea disciplinară exercitată de ministrul justiţiei și a fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.

Or, admiterea unei căi procesuale, la stăruinţa părţii, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a fost învestit cu soluţionarea unei plângeri formulate împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a admite o cerere privitoare la invalidarea parţială a examenului de capacitate al magistraţilor stagiari, sesiunea 17 mai – 2 iulie 2002, organizat de Ministerul Justiţiei.

Această situaţie nu face parte dintre cele care, în baza normelor speciale de atribuire a competenţei, respectiv art.64 sau art.129 din Legea de organizare judecătorească, pot fi supuse controlului judecătoresc exercitat de Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Ca atare, excepţia invocată este întemeiată.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepţiei, plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.